Redactor sef: Alexandru LAMBA
Redactor sef-adj.: Teodora MATEI
Redactia: Adina AILOAIEI, Marcel GHERMAN,
Bogdan S. POPESCU, Sorin Catalin TRASCU

Contributii grafice: John DOBRO
Editor / Director: George SAUCIUC
Posts tagged "numarul 08"

Revistele româneşti de proză fantastică – oportunitate pentru tinerii scriitori

În primul rând aş dori să menţionez că prin “tineri scriitori” nu fac referire neapărat la vârstă – vorbesc despre cei “tineri într-ale scrisului”. Cei care ar dori să devină scriitori, dar încă nu au găsit o editură dispusă să le dea o şansă. Cei care au mai publicat, dar nu în volum propriu. În...

Armele zeilor

În urmă cu o mie de ani, în Insulele Katai, principele era încă dorit de mii de femei, era încă pizmuit de baronii de sticlă care conspirau împotriva împărăţiilor şi era încă ascultat cu evlavie de savanţii de pe muntele Asahor, acolo unde s-a arătat pentru prima oară chipul Mântuitorului. Acum însă, odihnindu-se pe o...

Ara

Numele meu este Ara. Încă de mică mă simţeam străină de ceilalţi, pentru că ştiam că sunt diferită de ei. Cum de ştiam asta? Aveam nişte vise bizare care îmi reaminteau în fiecare seară cine sunt cu adevărat. Deşi arătam ca un om, mă purtam ca atare şi aveam o viaţă obişnuită aveam certitudinea că...

Atacul

La mai puţin de o lună de când a început totul am dat peste o privelişte neaşteptată: un dezertor din tabăra cealaltă. Nu avea la el decât o armă banală cu neutrino – şi aceea descărcată – şi dormea ziua în amiaza mare la rădăcina unui copac, cu picioarele în radina ce se legăna molcom...

Diafanitate

De plictiseală, Rhea învârtea lin între degete mânerul argintat al lornionului închis, prin  care-şi studia, distrată, viitorului mire. Găsea mereu o plăcere sadică în această îndeletnicire, fiindcă ingeniosul instrument, dăruit de naşa ei, taman în ziua logodnei, îi permitea să vadă prin magica lentilă care era adevărata faţă a persoanelor din jurul ei. Dax Ayan...

Spiritul timpului

Alan bătu palma cu clientul său. Amândoi se arătau mulţumiţi fiindcă făcuseră o afacere destul de bună. Îl privi până ce silueta sa se topi după zidurile clădirilor din faţă, apoi făcu semn unui taxi să oprească. Ajunse acasă. De fapt nu era chiar „acasă”, camera de 4 pe 6 unde locuia fiind închiriată de...

Această povestire va rămâne

          Era destul de târziu. Mă dureau ochii de la monitor şi făcusem bătături în podul palmei de câte ori verificasem adresa de e-mail, în aşteptarea comunicatului de la Miliție  pardon, Poliție  Dar să fim serioși  la relațiile pe care le aveam cu ăștia în calitatea mea de gazetar, era prea mult să le spun polițiști.  Îmi terminasem ultima țigară Lucky Strike,...

Titan

Sunt situaţii în viaţa asta de nimic în care trebuie să iei decizia supremă:laşi totul în urmă şi pleci sau te resemnezi cu ceea ce reprezinţi pentru lume,  pentru Univers. Eu am ales prima variantă pentru că mereu am fost un tip singuratic,  niciodată nu m-am simţit împlinit printre semenii mei, mereu am avut senzaţia...

Văduva neagră

Sburătorului care mi-a inspirat această poveste.   Nimic nu se compară cu acel moment în care privirile se întâlnesc în întuneric, când respirația ți se oprește o clipă și inima începe să bată mai tare. Două sclipiri în noapte și e de ajuns. Două lumini care pâlpâie tăcut, în timp ce umbra se apropie fantomatic...

Der König

“Regele este cel dintâi slujitor al statului!”. Aceste cuvinte, spuse cu mult timp în urmă, acum îl fac să zâmbească trist. Pentru că bătrânul kaiser este trist, fără nicio îndoială, fruntea lui mândră poartă urmele poverilor şi ale grijilor adunate de-a lungul vieţii. Regele este frumos, dar frumuseţea lui nu mai păstrează decât o rămăşiţă...

Să nu trezești podeaua-privighetoare

Când am deschis prima dată cartea I a seriei “Legendele clanului Otori”, apărută la editura Leda, am ştiut de la bun început că păşeam pe un teren nesigur. Până şi titlul, “Să nu trezeşti podeaua-privighetoare”, sună a un fel de atenţionare. Pentru a dezlega misterul însă, autoarea Lian Hearn a avut grijă să ne ofere...

Visele în cinematografie

Fragment din eseul Hypnos şi Morfeu Cinematografia a înfăţişat întotdeauna visele într-o manieră neobişnuită. Filmele reprezintă dintr-o anumită perspectivă nişte vise artificiale, care inspiră publicului bucuria de a trăi, precum şi încrederea şi forţa de a înfrunta viitorul. Ele sunt nişte spaţii de inspiraţie şi libertate, care fac ca lumea reală să-i pară spectatorului mai...