Redactor sef: Alexandru LAMBA
Redactor sef-adj.: Teodora MATEI
Redactia: Marcel GHERMAN, Bogdan S. POPESCU, Sorin Catalin TRASCU
Contributii grafice: John DOBRO
Editor / Director: George SAUCIUC
Posts tagged "numarul 22"
Marylin Monroe pe o bandă Möbius

Marylin Monroe pe o bandă Möbius

Cindy Lauper cântând „TrueColours” și “Zbor de pe muntele liniştit” al lui Dănuţ Ungureanu. Așa trebuie citită noua ediţie a volumului “Marylin Monroe pe o curbă închisă”. Creatori dezlănțuiți își fac veacul pe planeta Paris, devastând natura, răpindu-i cu violență artistică toate sursele de inspirație. Cam o sută de Michelangelo, și câțiva Brâncuși rătăciți printre...

Variaţiuni pe tema hegemoniei

Mă tot gândesc la ce merită și ce nu merită. Ce v-ar interesa din gândurile mele şi planurile de viitor. Mă gândesc la un Haidamac şi la entuziasmul său care l-a împins să exclame şi să declare o hegemonie avant la lettre. Acum câteva luni mi-am zis, râzând în barbă, haida-de! Iar azi mă întreb de...

Eu sunt Gică

Când ai doi copii mici în casă, unul de trei şi celălalt de patru ani, ţipetele şi zgomotele cele mai neaşteptate sunt ceva la ordinea zilei, oricât am încerca să ţinem sub control decibelii atât eu, cât şi consoarta. Totuşi, ţipătul care s-a auzit în după-amiaza zilei de joi a fost mai puternic decât multe...

Scrisul din somn

 „M-am născut pe Lila, o imensă planetă-oraș cu doi sori, zi veșnică, atmosferă liliachie, o traiectorie asemănătoare cifrei 8 și nu se știe câte miliarde de locuitori. Aici, tot timpul dispar mase mari de oameni; acestea sunt înlocuite de ființe umane sau nonumane, turiști veniți de pe alte planete. Nimeni nu știe câți locuitori dispar...

O nouă speranţă

Totul era confuz. Vedeam în jur ca prin ceaţă şi o ameţeală puternică mă făcea să îmi simt capul greu. O căldură imensă începuse să-mi cuprindă picioarele înţepenite şi îngheţate, înviorându-le. Curând îmi cuprinse tot corpul, dezmorţindu-l. Oare ce se întâmplase cu mine? Încă nu puteam realiza ce păţisem. Inima, pe care până acum nu...

Răpit de nori

“…cineva înzestrat cu puternice virtuţi oculte te poate scoate din prezent,  îţi poate anula condiţia ta actuală şi te poate proiecta oriunde în univers.” Mircea Eliade – “Nopţi la Serampore”    Liza se uita cu privirile pierdute la fotografia înrămată înfăţişând-o cu ani în urmă în rochie de mireasă, alături de un foarte zâmbitor mire....

Haliotiss

… Cel mai bun poate fi o alegere greşită…  Se oprise cu braţele pe zidul cărămiziu, blocat pe o comandă care îi pendula corpul. Îşi pierduse capul—   la propriu—  în confruntarea dură cu bipedul acela mărunt, o pradă interpretată de procesorul „O.C-505 – cu Nuclee Organice ”, drept una facilă. Senzorii interni, lipsiţi de coordonare,...

Exo, carte de bucate (1)

Coborâsem un pic prea repede iar impactul cu solul lui Hefaistos n-a fost fără urmări.  Climatizarea vuia încercând să reducă temperatura interioară. Iar scutul termic încins iniţial până la roşu, deşi se mai răcise considerabil în ultimii 20 de kilometri, tot stârnise un mic incendiu. Copacii păşitori nu apucaseră să reacţioneze toţi la timp. Îmi...

Aceleaşi vremuri tainice (III)

  [„Come what may... „ – Moulin Rouge] Dacă socoţi că o persoană nu se poate schimba, înseamnă că eşti sceptic. Dar ca să ajungi să crezi că nu mai există niciun strop de răutate în inima acelui om, atunci eşti naiv. Sunt prea izolate cazurile în care om se poate schimba complet şi ar...

Traversarea

- Ei bine? - Ei bine, ce? - Ţi-a plăcut? - Mi-a plăcut. - Nu prea se vede. - Păi ce să se vadă? Mi-a plăcut, n-ai văzut c-am aplaudat? Ieşeau de la operă, unde luase Adina bilete ca să-i facă o surpriză. Şi surpriză fusese, dar nu cum sperase ea. Mihai Nicodim era actor...

Inevitabil

În ascunzătoarea lor, marile minţi ale lumii contemplau asupra nimicurilor de zi cu zi. Acestea erau asemenea nimicurilor oamenilor normali, dar la o scară mult mai mare. Cei şapte oameni stăteau la o masă aproximativ rotundă şi discutau cele mai noi propuneri. Era ca o zi normală la birou. O catastrofă aici, foamete acolo, descoperirea...

Manfred cel Bezmetic

Mă retrăgeam la adăpostul unui copac bătrân. Ascultam paşii care trosneau peste crengile uscate. De acolo, urmăream cum jocul se înfiripă iar. Râsetele copiilor răsunau puternic, vocile lor se pierzându-se-n pădure, repetate, ca şi cum aş fi memorat o lecţie. Larma din jur stârnea în mine fiori bezmetici, pe care-i simţeam străbătându-mă, odată cu sângele...