GSF 75 banner01-650

          2017, editura Tritonic, colecția Fantasy, 232 pag., ISBN 978-606-749-229-3

         

          Am fost foarte curios să văd în ce direcție se va coagula talentul lui Daniel Timariu. Așa cum observam și în volumul său de debut, Amețeli postlumice, începuseră să se contureze mai multe puncte forte ale stilului său. Pe de o parte, exista farmecul poveștilor de bunic-la-gura-sobei, prezent în textele despre Cartierul de Est, ori în superba Palancă Mijlocie. Era apoi umor ironic și, deopotrivă, cald, dintr-o serie de povestiri amețitoare, ce puneau cu ușurință laolaltă viața idilică de la țară și misterele cele mai profunde ale universului. Exista apoi imaginația, la fel ca profunzimea și seriozitatea unor teme cu greutate.

          La toate acestea se adăuga prospăt-descoperitul talent în genul polițist, ilustrat în anchetele inspectorului Danelescu din volumul Fete în roșu și alte povestiri polițiste. Care dintre direcții urma să fie aleasă de autor în cazul primului său roman, Tenebre. Cazul Laura?

daniel-timariu-tenebre-cazul-laura          Alexandru Anghel este detectiv cu o viață deloc ieșită din comun. Cu excepția unui mic amănunt – noaptea, când realitatea nu mai e la fel de stabilă, deschizând porți către alte lumi, el e capabil să vadă locuri și ființe din alte vremuri. Timișoara zilelor noastre este dublată de cea a poveștilor, a basmelor, a legendelor. Autorul exploatează filonul local, ceea ce, în cazul Banatului, însumează istorii românești, sârbești, maghiare, austriece, germane. Ies astfel la lumină vrăjitoare, vampiri, goblini, căpcăuni, nimfe, demoni, ba chiar și ființe sosite de pe meleaguri îndepărtate.

          Una dintre aceste creaturi fantastice, un mort-viu pe nume Laura, apelează la serviciile detectivului pentru a găsi două persoane, lucru de care depinde însăși viața ei. Convins că e vorba despre un caz facil, Alex acceptă, apoi solicită ajutorul prietenului său satir, Otis. Dar lucrurile nu sunt așa de simple precum par. Fiecare pas îl duce mai departe în mijlocul unui păienjeniș de lucruri legate între ele în moduri pe care nu știe de unde să le apuce. Când crede că a prins firul ce poate desface întreaga lucrare, își dă seama că s-a înșelat.

          Lucrurile sunt complicate și de faptul că protagonistul ajunge în mijlocul răfuielilor amoroase a două ființe din specii diferite, ambele atrase de șarmul lui. Mai mult, Alex nu știe de cine trebuie să se ferească. Aceleași tabere par uneori să se afle de aceeași parte a baricadei, doar pentru ca o nouă descoperire să le plaseze pe poziții adverse. Iar Otis, mentorul detectivului, îl lasă să învețe mai ales pe propria piele, intervenind doar atunci când vede că e complet depășit de situație.

          Daniel Timariu reușește să îmbine armonios ancheta detectivistă cu tușe de noir și inserții fantastice. Acestea din urmă, departe de a decredibiliza demersul autorului, îl potențează. Acțiunea devine atractivă atât pentru publicul tânăr, cochetând cu genul young-adult, cât și pentru pasionații de mystery&thriller. Dar poate că lucrul cel mai important și impresionant totodată îl reprezintă modul în care autorul reușește să adune laolaltă atuurile menționate la începutul articolului.

          Timișoara și împrejurimile sale sunt sursa a numeroase povești, la fel ca orice alt loc din lume. Și nimic nu poate fi mai plăcut decât să întâlnești persoana care le cunoaște și știe să le spună mai departe, cu cuvinte meșteșugite. Iar Daniel se pricepe foarte bine la asta, așa cum se vede în anterior-menționata Palancă Mijlocie, iar tot ce-i rămâne de făcut cititorului este să se așeze și să-l asculte.

          Ironia fină – nu răutăcioasă, ci făcută cu dragoste – este prezentă la tot pasul, căci multe dintre întâmplările din cealaltă Timișoară sunt reflexii ale celor din realitatea noastră. Amestecul elementelor aparent ireconciliabile este evident încă din premisele romanului. Seriozitatea unor subiecte profunde este prezentă în fundal, deși lucrurile par tratate într-o cheie ușoară, de divertisment. Iar umbra noir este vizibilă, chiar dacă tușele sale nu sunt așa de puternice ca în cazul povestirilor inspectorului Danelescu.

          Am apreciat faptul că autorul reușește să păstreze un ritm constant pe întreaga durată a cărții. Tranziția de a povestire la roman nu este întotdeauna ușoară, dar Daniel Timariu se achită bine de misiune. Mai mult, reușește să creeze câteva personaje șarmante, adevărate pete de culoare – un demers excelent în ideea unei serii.

          Un minus al cărții îl consider a fi finalul. Autorul a înghesuit în puține pagini explicația întregii șarade construite cu atâta migală. Și, ținând cont că abordarea la care apelează de obicei este de a presăra doar indicii aluzive pe parcursul textului, de a lăsa multe lucruri fără răspuns, alegerea aceasta face dificilă înțelegerea tuturor implicațiilor.

          Tenebre. Cazul Laura reprezintă, în opinia mea, o gură de aer proaspăt în literatura noastră. Daniel Timariu reușește, cu naturalețe, să îmbine mai multe genuri într-o poveste în aceeași măsură ingenioasă, cât și atrăgătoare. Apelează la filonul autohton pentru a da culoare locală, personalitate și o face cu mult talent. Cu alte cuvinte, pune piatra de temelie a unei serii care aștept să mă farmece în continuare cel puțin la fel de mult ca acest prim volum.

          

Lucian Dragos Bogdan

Lucian Dragos Bogdan

M-am născut pe 16 iulie 1975 la Alba Iulia. Am urmat cursurile Facultăţii de Ştiinţe Economice din cadrul Universităţii „Babeş-Bolyai” Cluj Napoca. După absolvire am lucrat ca inginer de sistem, analist programator, caricaturist, director de marketing şi vânzări. În prezent sunt educator la un centru de recuperare a copiilor cu dizabilităţi şi administrator la o intreprindere familială care se ocupă cu flori şi obiecte de artizanat. Am debutat literar în 1991 în ziarul „Alba Forum” cu povestirea Triunghiul Bermudelor. De-a lungul anilor am publicat în „Anticipaţia”, „Galileo”, „Helion” „Luceafărul”, „Discobolul”, „Jurnalul de imagine”, antologiile „Argos Doi” și „Dincolo de orizont” precum şi în reviste online cum ar fi „Ficţiuni.ro”, „Gazeta SF”, „Argos”, „Nautilus”, „Sfera Online”, „Imagikon”, „Wordmaster”, „Lumi Virtuale”, etc. Volume apărute: Trilogie (2004), Zeul Kvun (2004), Frontiera (2006), Vraciul de pe norul interior (2014), „Pânza de păianjen” (2014), „Omul-fluture" (2015) şi „Uneori, când visez..." (2015). Este prezent și în „Almanahul Anticipația 2016”

More Posts