gsf74 banner-650

          M-am delectat cu volumul lui Daniel în zilele de Paște. Da, am folosit verbul potrivit. În plus, deși citisem online primul capitol, am avut impresia că descopăr un cu totul alt autor decât cel al “Amețelilor postlumice” sau al “Fetelor în roșu”. Iar acel prim capitol e un îndemn ispititor de a urmări aventurile detectivului Alexandru Theodor Anghel. Cu atât mai mult cu cât, în ciuda asemănării cu clasicul Philip Marlowe, anchetele românului se desfășoară într-o lume paralelă, inaccesibilă tuturor.

          Sensibil la farmecele tinerei cliente Laura, dar și tentat de ideea unui câștig substanțial, Anghel se implică într-un caz de dispariție a doi frați. Iar cu o ușurință și un farmec de invidiat, autorul ne poartă printr-o altă realitate, un oraș care rareori se suprapune geografic peste Timișoara cunoscută de oamenii de rând. Astfel, aflăm cum detectivul e singurul om ce pătrunde în barul frecventat doar de ființe fantastice. Acolo, satirul Otis, veșnic în compania unei narghilele, e întotdeauna dispus să-i ofere sfaturi și lămuriri.

daniel-timariu-tenebre-cazul-laura          Ancheta se adaptează noilor condiții, astfel încât detectivul apelează la mijloacele de înregistrare care surprind realitatea, atunci când ochii lui văd locuri inaccesibile muritorilor. Pătrunde, astfel, în casa fraților Liviu și Amanda Weissmuller și descoperă un secret ce le-ar fi putut amenința acestora libertatea sau chiar viața. Vorbind de viață, aflăm despre morții-vii și modalitatea în care ei ar putea să fie prezenți într-o altă realitate, guvernată de legile lumii neștiute.

          E greu de spus dacă romanul e doar polițist, deși are un detectiv, investigații, mărturii și urmăriri. Acțiunea se împletește cu amintirile unor anchete din trecut, dar și cu ale unor experiențe personale cu cei din Lumea Tenebrelor. Surioarele Priscilla, metamorfe seducătoare, îl acceptă și chiar îi dau indicii, ceea ce n-ar face niciodată pentru un muritor. Fata de goblin Penbels Fastfuel îi joacă renghiuri, dar asta numai pentru că e îndrăgostită de el. Demonul Elza Poisonfever îi face avansuri, în condițiile în care și detectivul e cuprins de febră în prezența ei. Trebuie, însă, să fie precaut, căci frații ei, demoni-nălucă, o însoțesc pretutindeni. Iar peste cazul clasic al unei dispariții se așterne un văl străveziu de poveste.

          Frumoasă și incitantă lumea aceea nevăzută, cu reguli nescrise, dar de neîncălcat. Sunt interesante numele personajelor de dincolo. M-am gândit dacă ar fi fost mai potrivite unele românești, însă cred că autorul, aducându-le din mitologia altor popoare, a păstrat originea lor. Și bine a făcut, pentru că le-a dat, astfel, greutate. Avem, însă, vampirul Ana din Transilvania și vrăjitoarele. Ele par familiare, venite din basmele noastre și sunt absolut fermecătoare: Alba Mătrăgună, Aspra Vârtelnița și Timida Franjurăreasă. Ar mai fi și Crystal Dezordine, dar poate ea a obținut cetățenie mai de curând.

          Ce a adus nou: naturalețea cu care omul se mișcă prin două lumi: una văzută, una nevăzută, farmecul poveștilor sale la finalul cărora nu iese întotdeauna cu fruntea sus, interacțiunea dintre ființele fantastice și rezultatul acțiunilor lor asupra lumii văzute, ba chiar finalul, surprinzător chiar și pentru protagonist.

          Cu ce am rămas: “Timișoara este o fostă cetate medievală, construită peste o fortăreață otomană, la rândul ei ridicată peste una maghiară, care și ea s-a dezvoltat pe urmele unui castru roman. Și tot așa în negura timpului. Oraș peste oraș, peste oraș. (…) Iar această tumultoasă istorie, împletită cu o natură potrivnică, s-a răsfrânt și în Lumea Tenebrelor, dând naștere la legende, la eroi și ticăloși, creând alianțe și dușmănii. Însă în Lumea Tenebrelor timpul curge altfel, atât de încet, încât ființele par nemuritoare, iar limbile, bine amestecate în lumea oamenilor, moderne sau antice, vii sau moarte, sunt aici doar o palidă interfață a simțămintelor entităților. Nimeni nu știe ce limbă vorbește, dar toți se înțeleg între ei.”

Teodora Matei

Teodora Matei

Teodora Matei (Elena Teodora Mateiu) a publicat proză scurtă in revistele Nautilus, Gazeta SF, Fantastica, ficțiuni.ro, Revista de supans, începând cu anul 2012. Contribuţii în reviste, antologii, volume colective: "Kowalski '67" - antologia digitală a Gazetei SF 2014 "Bumerangul lui Zeeler", „Ghinion!” - antologia „Cele mai bune proze ale anului 2013" editura Adenium, „E-51741” – revista CPSFA nr. 28, „Soft” – volum colectiv „Exit", poezii în „Gazeta cărților" (editată de biblioteca Nicolae Iorga-Ploiești) și „Revista bibliotecarilor prahoveni”. Romane: „Omul Fluture”, în colaborare cu Lucian Dragoș Bogdan (noiembrie 2015, editura Tracus Arte), „Stăpânul castelului” (iunie 2016, editura Tritonic), „Cel-ce-simte” (august 2016, editura Tritonic), „Tot timpul din lume” (ianuarie 2017, editura Tritonic).

More Posts

Follow Me:
Facebook