no40banner

          Deși nu se înscrie exact în domeniul Science-Fiction, fiind în fapt o teză științifică, prin modul de abordare, prin conceptele propuse și prin prezentarea foarte prietenoasă, cercetarea pe care o voi prezenta mai jos sunt sigur că va avea darul de a atrage mințile mereu în căutare de nou și inedit ale iubitorilor de S.F.. Iar acest lucru se datorează faptului că, pentru a accepta teoriile expuse, cititorul are nevoie de o minte foarte deschisă Așa cum însuși Thad Roberts, autorul cărții, îndeamnă, să ne lăsăm imaginația să lucreze.

          Natura probabilistică a mecanicii cuantice îi face pe oamenii de știință să creadă că, la nivelurile cele mai de jos, lumea este nedeterministă, iar multitudinea de mistere nedescifrate ne poate duce cu gândul că natura are o geometrie mai bogată decât am presupus. Una cu mai multe dimensiuni. Ce este o dimensiune? O definiție intuitivă ar fi aceea că o dimensiune este un descriptor independent al poziției. Pentru a admite mai multe dimensiuni, avem nevoie de o mica ajustare a concepției noastre despre spațiu. Trebuie să presupunem că spațiul însuși este cuantificat.

          Iată primul exercițiu pe care Thad Roberts ni-l propune prin intermediul operei sale „Einstein’s Intuition”. Ceea ce urmează este un galop printre concepte, fizică cuantică explicată pe înțelesul tuturor și povestiri captivante, care încearcă să ne explice lumea așa cum o vede el.

          Haideți să aruncăm o privire prin ochii lui.         

1

          Ei bine, în primul rând, vom vedea spațiul însuși ca fiind compus dintr-un număr finit de piese, deci nu infinit divizibil. Nu vom putea merge mai jos de un nivel fundamental și încă să vorbim despre distanțe în spațiu, fără a altera însuși conceptul. Cuantificarea spațiului ne aduce în fața unei imagini în care „piese” de spațiu, sau cuante, formează cele trei dimensiuni ortogonale. Însă această construcție în sine implică existența a unsprezece dimensiuni, nu doar a celor trei euclidiene.        

          Există trei tipuri fundamentale de volum, iar volumul este prin definiție tridimensional. Avem cele trei dimensiuni spațiale, exprimate ca număr de cuante – cele ale realității căreia aparținem, – însă mai avem câte trei dimensiuni proprii interiorului fiecărei cuante, fiecărei piese de spațiu, și de asemenea câte trei dimensiuni care exprimă poziția relativă a acestor cuante între ele. Avem astfel nouă dimensiuni: trei spațiale (număr de cuante), trei inter-spațiale (în interiorul cuantei) și trei super-spațiale (între cuante). Avem așadar nouă dimensiuni spațiale în care un obiect se poate deplasa.         

2

          Însă avem apoi timpul fizic. Ce anume este acesta? Fizicianul american îl definește ca fiind numărul de vibrații a fiecărei cuante. Și mai avem și ceva denumit super-timp, un concept nou, care ne permite să definim mișcarea prin super-spațiu. Și așa am ajuns la unsprezece dimensiuni distincte.

          În lumina acestei teorii, spațiul însuși – vidul, de ce nu? – este văzut ca un super-fluid, care poate avea densitate variabilă, distorsiuni și valuri. Iar acest lucru ajută vizualizării curburii spațio-temporare a lui Einstein, curbarea nefiind altceva decât o aglomerare foarte pronunțată a cuantelor spațiale. Cu cât cuantele sunt mai dese, cu atât mai puțin pot vibra, drept pentru care timpul lor trece mai greu, până când, în locurile unde ele nu au deloc posibilitatea de a vibra, cum ar fi în zonele găurilor negre, timpul îngheață efectiv.

          Cuantificând spațiul, cele cinci mărimi fizice fundamentale devin de asemenea exprimabile în unități cuantificate, având deci un minim sub care nu se poate merge. Pe lângă cele cinci mărimi fundamentale, vom mai avea încă una de considerat: curbura spațiului – care poate varia între un minim și un maxim.3

          Și iată că ajungem și la partea cea mai interesantă: energia și materia întunecată. Privind galaxii îndepărtate, stelele situate la periferie ni se pare că se mișcă prea repede, de parcă ar exista gravitație în plus. Teoria clasică spune că trebuie să existe ceva mai multă materie acolo, care să creeze gravitația și efectele observate. Însă, cum nu putem observa această materie, o numim materie întunecată și o definim ca atare. Prin prisma teoriei lui Thad Roberts, acest concept nu mai este necesar. Având spațiul cuantificat și piesele componente ca purtătore de materie, se poate admite că densitatea acestor piese este variabilă (ceea ce explică gravitația), dar se mai poate admite și că există schimbări de fază, adică de aranjamente geometrice. Un alt fenomen care apare atunci când privim obiecte luminoase foarte îndepărtate este acela că lumina care vine de la ele este deplasată spre roșu. O parte din energie se pierde cumva pe drum. Explicația universal-acceptată în acest moment pentru această deplasare spre roșu este aceea că Universul este în expansiune. Însă Thad dă o altă explicație: elasticitatea imperfectă a cuantelor.

          În fine, cele prezentate aici sunt doar un neînsemnat fragment din cercetarea extrem de laborioasă și complexă a fizicianului american și nu pot să închei decât invitându-vă să cercetați singuri, pornind de la http://einsteinsintuition.com/ , și să continuați explorarea imaginativă a Intuiției lui Einstein. Pentru că, ce oare ar fi știința fără puțină imaginație?

       

TRThad Roberts este un fizician și filosof al fizicii. El este creatorul teoriei spațiului cuantificat.

          

Alexandru Lamba

Alexandru Lamba

Alexandru Lamba s-a născut în 1980, la Brașov. A absolvit facultatea de Inginerie Electrică și Știința Calculatoarelor din cadrul Universității Transilvania Brașov. În prezent lucrează în domeniul IT. A debutat în paginile Gazetei SF în iunie 2013, publicând apoi mai multe povestiri în aceeași publicație, precum și în revistele Nautilus, Ficțiuni, Fantastica, Helion, EgoPhobia și Argos Magazine. A debutat pe hârtie în martie 2015, în revista Galileo Science Fiction & Fantasy (Millennium Books, 2015), publicând apoi și în Colecția de Povestiri Științifico-Fantastice (CPSF) Anticipația (Nemira, 2015). Este prezent în Almanahul Anticipația 2016 (Nemira, 2015) și în antologii Argos Doi (MediaTech&Texarom, 2015), EXIT povestiri de dincolo (Eagle, 2016), GALAXIS noua operă spațială (Eagle, 2016) și în volumul 3.3 (Tritonic 2016). A debutat în volum propriu cu romanul „Sub steaua infraroșie” (Tritonic, 2016), iar anul următor a publicat al doilea roman, „Arhitecții speranței” (Tritonic, 2017). De la începutul lui 2015 conduce fanzinul Gazeta SF.

More Posts - Website