GSF 79 banner01-650

          V-ați prins? V-ați prins?! E un titlu în stilul celor date de Vice și, dacă nu îl apreciați, s-ar putea să veți avea o relație complicată cu The Bad Batch, un film în care Jason Momoa este un culturist canibal, iar Keanu Reeves este liderul unei secte de hipsteri într-un viitor distopic în care Statele Unite își exilează infractorii în deșertul mexican de la sud de Texas.

          Printre infractorii recent aruncați peste graniță se numără și Arlen (Suki Waterhouse) o tânără care este prinsă de canibalii culturiști, își pierde o mână și un picior, reușește să scape înainte să fie mâncată cu totul și, cu ajutorul unui pustnic întruchipat de Jim Carrey, ajunge în Confort, comunitatea păstorită de Keanu Reeves. Pare a fi o așezare liberă în care localnicii ziua fac comerț, iar noaptea petrec pe muzica DJ-ului interpretat de Diego Luna (da, actorul din Rogue One). Singurele momente ciudate din Confort sunt cele în care Keanu Reeves iese din conacul său și face băi de mulțime înconjurat de femei gravide înarmate cu pistoale automate.

TBB          Arlen simte totuși nevoia de răzbunare pe canibalii care i-au mâncat un membru superior și unul inferior. Se aventurează din nou în deșert unde se întâlnește cu partenera de viață a lui Jason Momoa și cu fiica lor. Este momentul care The Bad Batch demarează cu adevărat. Problema este că întâlnirea care joacă rol de intrigă se petrece la capătul unei jumătăți de oră în care nu se întâmplă mai nimic.

          O jumătate de oră care poate că ar fi trebuit să fie folosită pentru o caracterizare mai bună a personajelor. Or, în prima parte a filmului nu știm de ce ar trebui să ne pese de Arlen. Chiar și fără o mână și un picior, tânăra pare să se integreze destul de bine în acea lume violentă. Mai ales că The Bad Batch este destul de ambiguu din punct de vedere moral. Canibalii culturiști sunt mânați de instinctul de supraviețuire și de la bun început vedem că nu sunt încântați de ideea că trebuie să mănânce oameni. Hipsterii din Confort, deși par adepții unei socități libere, venerează un lider care în mod evident are o viață mult mai bună decât a lor. Și, în același timp, filmul nu ne arată de ce ar trebui să îl considerăm pe Keanu Reeves un dictator și nu reușesc să îmi dau seama dacă este o scăpare a regizoarei Ana Lily Amirpour sau o abordare interesantă.

          Și spun asta pentru că lumea în care trăim este de multe ori la fel de ambiguă precum cea din The Bad Batch. Dictatorii sunt adesea susținuți de populație, ceea ce oferă o paradoxală legimitate unor fapte reprobabile. La fel stau lucrurile și cu liderii unor culte religioase. Oricât de evident ar fi că exploatează financiar sau sexual naivitatea discipolilor, nimeni nu îi poate atinge câtă vreme nu există dovezi că ar încălca vreo lege.

          Îmi place să cred că personajul lui Keanu Reeves a fost gândit ca un contur pe care îl umplem noi, spectatorii, cu ideile noastre preconcepute. Din păcate, vocea rațiunii îmi spune că personajul lui Reeves este la fel de subdezvoltat ca toate celelalte din acest film.

          Marea problemă cu The Bad Batch este că nu are o miză foarte clară. Ok, la un moment dat se întâmplă ceva care convinge protagonista să acționeze, însă chiar și cele mai tensionate momente au o atmosferă mult prea relaxată. Dacă ar fi să descriu acest film într-un singur cuvânt, acela ar fi „benign“.  The Bad Batch este un film benign și probabil că de aceea nu regret cele două pe care le-am petrecut în fața ecranului. L-am văzut într-o seară de sâmbătă în care nu aveam altceva mai bun de făcut. Mi-a oferit relaxarea de care aveam nevoie. The Bad Batch nu îți jignește inteligența, nu are prea multe fracturi logice, are o coloana sonoră interesantă și, ca orice film indie din ziua de azi, arată bine. Dar nu mi se pare suficient de curajos pentru ideile pe care vrea să le transmită. Cine vrea aceeași poveste spusă într-un mod mult mai coerent și palpitant, ar trebui să revadă Mad Max-ul de acum doi ani.

          

Ionuț Văcaru

Ionuț Văcaru

Fost jurnalist economic la Antena 3, TVR și Digi 24. Am debutat ca scriitor amator de literatură SF în revista Nautilus și am scris recenzii de film atât pentru Nautilus cât și pentru Revista de Suspans. Actualmente încerc să supraviețuiesc în Berlin, un oraș frumos, dar al naibii de scump.

More Posts