GSF42 banner 610

          La momentul lansării sale în 1992, pelicula cybepunk „The Lawnmower Man” a constituit un adevărat moment de revelaţie, bucurându-se de un succes deosebit printre tinerii pasionaţi de computere şi fascinaţi de concepte noi precum realitatea virtuală şi ciberspaţiul. Filmul demonstrează potenţialul uriaş al tehnologiilor computerizate, ce au puterea de a-l transforma pe om în mod radical. Astăzi este evidentă contribuţia imensă a computerelor şi a Internet-ului la educaţie, cultură şi la libertatea accesului la informaţie.

          Dilemele pe care le implică aceste tehnologii revoluţionare, abordate în film, au fost analizate pe la începutul anilor 90 de către Timothy Leary, care trasa paralele între psihedelic şi ciberspaţiu. Astăzi problema impactului social şi uman al ciberneticii este dezvoltată spre noi orizonturi de către adepţii aşa-numitei mişcări transumaniste, reprezentate de un grup de oameni de ştiinţă ce îşi propun să-l transforme pe om în cel mai radical mod, pentru a-l elibera, după cum pretind aceştia, de sub „tirania biologiei”.

          Sociologul Francis Fukuyama se declară în schimb un adversar al transumanismului. Acesta întrezăreşte în bioinginerie pericolul de a anula însăşi natura umană şi principiile morale. Fukuyama a fost pentru o perioadă membru al unei Comisii de Bioetică subordonate Casei Albe, instituită imediat după ce preşedintele Bill Clinton a lansat un decret de interzicere a clonării umane. Aceste probleme legate de implicaţiile etice ale implementării noilor tehnologii sunt popularizate în jocul de computer „Deus Ex 3 Human Revolution”

          „The Lawnmower Man” („Omul care tunde iarba”) descrie povestea lui Jobe (interpretat de Jeff Fahey), un retardat, pe care tehnologiile de realitate virtuală, în asociere cu droguri psihoactive, îl transformă mai întâi într-un supraom, iar apoi într-un monstru. Profesorul Angelo (Pierce Brosnan), un cercetător în domeniul militar, are imprudenţa de a-l folosi pe Jobe drept cobai uman pentru experimentele sale.

          Evenimentele iau o întorsătură neaşteptată atunci când patronii profesorului Angelo află despre experimentul său neautorizat şi-i introduc lui Jobe nişte preparate menite să-i amplifice agresivitatea, pentru a explora potenţialul militar al noii descoperiri. În final Jobe capătă o putere de zeu şi întreprinde o tentativă de a cuceri întreaga lume. După cum anunţă Jobe, metamorfoza sa finală va fi marcată de apelurile simultane ale tuturor telefoanelor de pe planetă.

          „The Lawnmower Man” a avut la origine un scenariu semnat de Stephen King. Însă cunoscutul prozator a rămas atât de nemulţumit de rezultatul final, încât a cerut să-i fie şters numele din titrele filmului. Probabil Stephen King ar fi văzut în această producţie doar o poveste despre „un retardat care devine un geniu”. Un scenariu care s-ar fi înscris perfect în obsesiile sale pentru referinţe la copilărie şi la personaje insipide, ceea ce s-ar putea numi un „sindrom Pinocchio”. Se pare că de aceeaşi afecţiune suferă şi un alt mare artist al contemporaneităţii, regizorul Steven Spielberg, cu ai săi ET, AI şi War of the Worlds (în ultimul ET declanşează atentatele de la 11 septembrie).

          Producătorii filmului au abordat acest subiect dintr-o altă perspectivă, fiind mai degrabă fascinaţi de marea aventură ciberspaţială. O replică a doctorului Angelo, în care îşi exprimă exaltarea în faţa creaţiei sale, este deosebit de semnificativă: „Uneori am impresia că am descoperit o nouă planetă. Pur şi simplu, trebuie să vă prezint unul dintre continentele ei.”

          Emoţiile pe care le trăiesc exploratorii universului interior sunt la fel de intense precum cele ale unui Columb ajuns la ţărmul Americii sale.

         

          Un trailer al filmului The Lawnmower Man:

          http://youtu.be/YCxFGxqLsHE

         

          Scena finală din The Lawnmower Man:

          http://youtu.be/doAnB5_eDnw

Marcel Gherman

Marcel Gherman

S-a născut la 29 septembrie 1978 la Chişinău. Între 1994 şi 2003 a realizat emisiuni de muzică electronică la Radio Moldova. Începând de la vârsta de 15 ani a publicat în presa tipărită peste o sută de articole şi eseuri. În prezent deţine funcţia de secretar responsabil al revistei Sud-Est Cultural şi colaborează la revista Contrafort, unde susţine rubricile permanente Bref şi Trenduri. Este de asemenea muzician, autor al proiectului Megatone, care abordează genurile techno, ambient experimental, industrial noise şi muzica clasică de film. Discografia Megatone include, printre altele, un album realizat în colaborare cu scriitorul de science-fiction japonez Kenji Siratori şi o piesă selectată în cadrul proiectului 60X60 International Mix al Fundaţiei Vox Novus din New York, proiect prezentat la Oxford şi Cambridge. Este membru al Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova și membru al Uniunii Scriitorilor din România. Membru al PEN Club Moldova. Volume publicate: Cartea viselor (povestiri fantastice, 2011, Editura Arc), Generaţia Matrix (eseuri, 2013), Cer albastru deasupra Arcadiei (roman SF pentru adolescenţi cu elemente de fantasy şi space opera, 2014, Editura Prut). Premii literare: Premiul de Debut al Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova pe anul 2011 (Cartea viselor), Premiul Primăriei Chişinău pentru Tineret în domeniul Literaturii, 2012, (Cartea viselor). Volumul Cartea viselor a intrat în Top 10 cele mai citite cărţi ale anului 2011, conform unui sondaj realizat de Biblioteca Naţională a Republicii Moldova şi Camera Cărţii. Premiul Uniunii Editorilor din Republica Moldova, 2015 (Cer albastru deasupra Arcadiei). Premiul Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova la secţiunea Carte pentru Copii şi Tineret, pe anul 2014 (Cer albastru deasupra Arcadiei)

More Posts - Website

Follow Me:
FacebookYouTube