GSF 57 banner 01-650

          Literatura science-fiction a progresat ca și formulă de-a lungul timpului, dezvoltând o arie largă de tematici, tipologii și subgenuri, armonizându-se totodată esteticilor fluide ale direcției postmoderne. Succesul operei 1984 a lui George Orwell a revoluționat conceptul despre SF-ul clasic gen space opera, conferindu-i o dimensiune politică și o viziune distopică. Mulți au încercat să reproducă tema sau motivele operei, și implicit succesul său, fapt și mai vizibil odată cu emergența cyberpunk-ului.

         Lavinia Călina debutează cu romanul Ultimul avanpost (Herg Benet, 2014), prin care introduce aceeași viziune distopică și modificarea genetică aferentă cyberpunk-ului într-un spațiu autohton.

         Acțiunea plasată într-un mediu futurist, tehnologizat și totalitar, care amintește într-o oarecare măsură de regimul dictatorial prevăzut în Panem din seria Jocurile foamei de Suzanne Collins, urmărește evenimentele din viața lui Diane, un cetățean al Capitalei care se bucură de luxul și capitalul social pe care logodna ei cu prințul Alex o conferă. Pe plan personal, este supusă unui comportament abuziv și distructiv de către viitorul ei soț, ceea ce o determină să se răzbune într-o escapadă cu Dan, gardianul sub acoperire. Decizia ei, luată sub influența alcoolului, sentimentul dezamăgirii de a se vedea înșelată și dorința de răzbunare duc la o serie de evenimente care distrug pas cu pas iluzia vieții cosmopolite a lui Diane. Prezența unor Centre de Formare, amintind de sistemul de control al lui Aldous Huxley în Minunata lume nouă, pune într-o nouă perspectivă mecanismele de control și de încălcare a drepturilor omului, încadrând distopia într-un spațiu stângist și tiranic. Subjugarea populației Regatului Unit Român este realizată prin metode tipice totalitarismului (propagandă, xenofobie, naționalism, rații, discrepanța claselor sociale) și este îmbinată de elemente orwelliene (supravegherea prin drone, iluzia echilibrului la nivel guvernamental, sisteme de localizare, jocul de-a șoarecele și pisica între rebeli și familia regală).

         La nivel structural, acțiunea se dezvoltă cu repeziciune, însă dinamismul este dozat astfel încât să mențină atenția cititorului și nu să îngreuneze scheletul narativ. Linearitatea este întreruptă de analepse, care nu doar oferă o perspectivă asupra personalității parțial schizoide a lui Diane, fără însă a o explicita, dar și care oferă contragreutate dinamismului, creând astfel momente de respiro pentru cititor.

         Și dialogul are rolul de a contrapuncta încărcata acțiune și de a detensiona atmosfera. Ironia este folosită aproape abuziv, fapt care ar putea da ușor impresia de kitsch, însă este o marcă a abolirii normelor sociale și a empatiei într-un spațiu dictatorial.

         În aceeași ordine de idei, fetișizarea fumatului și a băutului cafelei, catalizatori sociali arhetipali, poate fi interpretată ca marcă a refulării în urma inhibării și autocenzurii cotidianului carceral. Reacțiile exagerate, aproape teatrale, sunt de asemenea indicativele unei societăți private de orice expresie sinceră.

         Dacă viața lui Diane în Ultimul avanpost e tumultoasă și creează treptat suspansul, acțiunea crescând gradat de la răpire la indezirat social la conflict cu familia regală, Ultimul avanpost 2: Vănâtoarea (Herg Benet, 2015) o plasează în rândul rebelilor E.S.C.U., unde limitele și capacitățile îi sunt testate sub amenințarea permanentă a guvernului. Relația tumultoasă cu Dan, Sara și fiica lor, Ana, îi va periclita toate deciziile și îi va retrezi amintiri, coșmaruri care o vor chinui pe tot parcursul cărții. Amnezia și incapacitatea de a avea încredere în propriile reacții, memorii și păreri, majoritatea induse de pastilele în urma implantării cipurilor, sunt un catalizator al nesiguranței permanente, care conduce la capturarea ei de către Alex sau periclitarea vieților agenților dubli, Eva și Emil. Inadecvarea pe care o resimte în cadrul organizației E.S.C.U. reflectă atât copilăria ei într-un centru de experimentare umană, cât și viața ei în cadrul familiei regale, obligată să-și afișeze în permanență un alter ego indus chimic. Acest sentiment este potențat și de zvonurile asupra intenției Evei de a replica rezultatele și efectele implanturilor pentru a creea o armată proprie. Lupta între deciziile personale și necesitatea împlinirii ordinelor menține o atmosferă ambiguă, un teren nesigur în ceea ce privește desfășurarea acțiunii, reușind astfel să mențină interesul cititorilor și dovedind talentul tinerei scriitoare de a contura o poveste ficțională atât de atrăgătoare.

         Povestirea pe parcursul a celor două cărți este bine închegată și are potențialul de a deveni o serie notabilă în cadrul science fiction-ului românesc. Deși la nivel tematic sunt lesne de regăsit multe elemente din operele marilor sefeiști americani, englezi sau ruși, mutarea toposului într-un mediu autohton nu face decât să reflecte pe plan macrostructural dorința și totodată posibilitatea scriitorilor români de a dezvolta genre-ul și de a umple golurile din istoria noastră literară.

Adina Ailoaiei

Adina Ailoaiei

Născută pe 6 august 1993, în Suceava. Absolventă a Facultăţii de Litere a Universităţii Babeş-Bolyai Cluj, specializarea germană-japoneză. Excursie de studii în Bad Kissingen (Rolul Germaniei în Europa de astăzi şi Literatura cehă), participantă la workshop de Sumie la Facultatea de litere, Universitatea Babeş-Bolyai, Workshop de frazeologie la secţia germană în cadrul Facultăţii de litere, Universitatea Babeş-Bolyai. Activităţi de voluntariat în cadrul CNPRSV, Suceava, ASUR (Asociaţia Secular-Umanistă România) Cluj-Napoca. A publicat în revista şcolii Unsere ZEITschrift din Suceava şi participă la şedinţele Clubului de lectură NEPOTU' LUI THOREAU, Cluj-Napoca.

More Posts

Follow Me:
Facebook