Multivers 01 ban01-650

          Galopând printre editorialele revistelor online de SF&F, e imposibil să nu remarci o anumită trăsătură comună, cu mici excepții, aproape tuturor, indiferent de subiectul pe care îl atacă. Dacă vei face exercițiul – deloc complicat de altfel – de a identifica persoana țintă a acestor texte, vei observa că ea nu este excelența sa cititorul, ci dimpotrivă, tot bietul scriitor. Tot lui (mai bine zis, mai ales lui) îi voi vorbi și eu în cele ce urmează.

          De ce țin editorii și redactorii revistelor online să se adreseze cu precădere scriitorilor și nu cititorilor, cred că nu e greu de ghicit. Trist, dar adevărat, am s-o spun totuși: majoritatea cititorilor revistelor online sunt cei care și scriu prin ele. Mici „găști” de oameni pasionați care, din când în când, scot la lumină câte un text pe care-l împărtășesc și celorlalți. Cam asta este, trebuie să o recunoaștem, comunitatea revistelor online. Bineînțeles, găștile nu sunt nici strict delimitate nici constante, cercurile olimpice dându-ne cea mai bună reprezentare vizuală asupra sferelor de influență ale revistelor. Majoritatea celor care scriu nu se rezumă la o revistă, ci-și încearcă norocul mai peste tot, confruntându-se gradual cu editori sau redactori tot mai exigenți, în speranța că, poate, la un moment dat, dacă scriu suficient de mult și suficient de bine, vor atrage atenția unei edituri – sau măcar vor avea un CV suficient de consistent încât să le dea curaj să o abordeze ei înșiși.

          Acest pas pare să fie cel mai dificil, iar motivul nu e greu de intuit. Publicarea unor texte online implică costuri minime, rezumându-se în multe cazuri la închirierea unui domeniu plus găzduirea aferentă, în timp ce editarea unei cărți este o treabă mult mai laborioasă și, așadar, mult mai scumpă. O editură nu va scoate niciodată o carte dacă nu crede în posibilitatea de a scoate un profit, fie el și minim. Revistele online sunt, în mare măsură, rezultatul lucrului benevol atât al autorului cât și al redacției, deci problemele se pun cu totul altfel. Pentru ca o editură să poată funcționa, ea are nevoie să vândă. Pentru că, în cazul în care nu ați prea deschis televizorul în ultimii ani, dați-mi mie voie să vă spun: trăim într-o țară capitalistă! De aceea editorii sunt foarte exigenți când vine vorba de publicat cărți pe banii editurii. Textele trebuie să fie nu doar foarte bune, ci și vandabile. Autorii înșiși trebuie să fie măcar puțin cunoscuți pentru a li se da o șansă. Există, bineînțeles, și edituri care pun problema altfel. Pe acestea nu le interesează dacă o anume carte se va vinde sau dacă-și aduc lor însele un prejudiciu de imagine publicând texte de calitate îndoielnică, deoarece activitatea lor de editare este pre-remunerată de autor. Asemenea edituri îți vor publica orice, oricând, pe banii tăi. Poate te vor și lăuda puțin, spunându-ți apoi că o carte atât de bună merită un tiraj de măcar cinci sute de exemplare, ce-i aia o sută?, apoi îți vor lua banii, îți vor imprima textul așa cum li l-ai dat, fără pic de corectură, și-ți vor pune în brațe o cutie cu cărți. De-aici descurcă-te! Crezi că te poți descurca? Vrei să mergi pe drumul acela? Oare satisfacerea orgoliului personal de a avea numele asociat unui ISBN este atât de importantă încât să merite prețul plătit? Haideți să spunem lucrurilor pe nume, în acest caz recunoașterea este fix zero. Ai plătit tu pentru tine, nimeni altcineva n-a zis că ar fi ceva de capul cărții aceleia. E un fel de self publishing, dar ceva mai scump și mai greoi și care nici nu îți oferă prezență la raft în câteva librării virtuale, posibilitatea de a primi recenzii, varianta print on demand și altele, ci doar o cutie de cărți.

          Și-atunci ce rămâne de făcut? Păi… în primul rând să ne ajutăm unii pe alții! Asta cred că e cel mai important. Remarc în ultima vreme o scădere a interesului general pentru literatura speculativă din revistele online. Contoarele de vizualizări – chiar și așa înșelătore cum sunt – arată numere din ce în ce mai mici, iar comentariile sunt pe cale de dispariție. Cum să sperăm că vreodată vom atrage atenția unui redactor serios dacă noi între noi nu ne ajutăm? Nu citim prozele celorlalți, nu le facem publicitate, nu le dăm nici măcar un sfat…

          Românași fiind, ne-am obișnuit – și iată că ajung și la secțiunea de lamentări și truisme – să așteptăm mereu schimbarea dinafară. Lumea nu citește, domnule! Editorii serioși nu sunt interesați! Nu te bagă nimeni în seamă! Alții sunt mereu de vină, noi am făcut ce a depins de noi.

          Poate că, în ceea ce te privește, așa o fi. Ai scris, te-ai promovat, ce mai poți face? Dar pe cel de lângă tine l-ai ajutat în vreun fel? Atunci… el de ce să te ajute pe tine? Mi-aduc aminte de parabola aceea genială a raiului și iadului materializate prin aceeași masă îmbelșugată și aceleași bețișoare prea lungi pentru a te putea folosi de ele ca să mănânci. Cum de cei din rai se ghiftuiau iar cei din iad se chirceau de foame? Ați prins ideea, nu-i așa?

          Există totuși câțiva care, din bunăvoință și din pasiune, ajută comunitatea, scriind critici povestirilor care apar online. Nu cred că trebuie să-i numesc, sunt acei oameni minunați care țin rubrici permanente, tot în aceste reviste sau pe blogurile personale, pe care le așteptăm ca pe pâinea caldă și le devorăm de-ndată ce apar. Haideți să-ncercăm să le urmăm, ușor-ușor, exemplul.

          Este un moment greu pentru comunitatea SF din România, căci unul dintre cei mai înfocați susținători ai ei a părăsit această lume. Moshul SF nu se mai află printre noi, fie-i țărâna ușoară! Să strângem rândurile, noi cei care am rămas.

Alexandru Lamba

Alexandru Lamba

Alexandru Lamba s-a născut în 1980, la Brașov. A absolvit facultatea de Inginerie Electrică și Știința Calculatoarelor din cadrul Universității Transilvania Brașov. În prezent lucrează în domeniul IT. A debutat în paginile Gazetei SF în iunie 2013, publicând apoi mai multe povestiri în aceeași publicație, precum și în revistele Nautilus, Ficțiuni, Fantastica, Helion, EgoPhobia și Argos Magazine. A debutat pe hârtie în martie 2015, în revista Galileo Science Fiction & Fantasy (Millennium Books, 2015), publicând apoi și în Colecția de Povestiri Științifico-Fantastice (CPSF) Anticipația (Nemira, 2015). Este prezent în Almanahul Anticipația 2016 (Nemira, 2015) și în antologii Argos Doi (MediaTech&Texarom, 2015), EXIT povestiri de dincolo (Eagle, 2016), GALAXIS noua operă spațială (Eagle, 2016) și în volumul 3.3 (Tritonic 2016). A debutat în volum propriu cu romanul „Sub steaua infraroșie” (Tritonic, 2016), iar anul următor a publicat al doilea roman, „Arhitecții speranței” (Tritonic, 2017). De la începutul lui 2015 conduce fanzinul Gazeta SF.

More Posts - Website