M-am întrebat de multe ori ce anume dă valoare unei cărți. Judecând la rece, orice criteriu am alege, de cum îl enunțăm, cu un exercițiu minim de gândire, îi putem găsi imediat atât argumente spre contestare, cât și spre susținere. Ceea ce urmează să scriu nu sunt, după cum vă veți da seama, doar cugetări proprii, ci sinteze ale multor discuții, opinii distilate cu care sunt convins că v-ați mai întâlnit. Ce face, așadar, o carte să fie bună? Haideți să vedem:

Să fie apariția ei la o editură prestigioasă? Desigur, vor spune unii, editura respectivă nu-și permite să-și compromită renumele publicând cărți mediocre. Ei, aș! vor replica alții. Cine știe ce înțelegeri au ei în spate de a apărut cartea aceea acolo?

Să fie numărul mare de exemplare vândute? Da, am putea spune unii dintre noi, numărul mare de exemplare vândute arată o cerere pe piață, cartea respectivă a răspuns unei necesități. Nu, ne-ar putea replica alții, un număr mare de exemplare vândute poate veni dintr-o politică inteligentă de marketing, dintr-o promovare excesivă și costisitoare, poate chiar păguboasă financiar, sau dintr-o posibilă popularitate a autorului care nu are nimic de-a face cu literatura.

Image result for old valuable bookSă fie premiile literare? Da, vor spune unii, premiile, ca rezultate ale unor competiții, ar fi un bun indicator de calitate. Nicidecum, vor fi de părere ceilalți, premiile se acordă și pe prietenii, apartenențe la diferite grupuri, subgrupuri și bisericuțe, uneori chiar politic, de către jurii contestabile care nici măcar nu citesc, în unele cazuri, operele pe care le jurizează. Ca să nu mai menționăm celebrul aforism cu chiorul în țara orbilor.

Să fie atunci critica literară cea care va face diferența? Desigur, ar fi, probabil, unii tentați să susțină ideea. Dacă o carte e întâmpinată de mai multe articole laudative semnate de mai mulți critici literari, e clar că acolo e un miez de valoare. Neee, ar strâmba alții din nas, ce critică literară mai e relevantă în ziua de azi, în care se poate cumpăra orice? Oare un critic literar adevărat nu poate scrie cu aceeași ușurință o recenzie pozitivă și una negativă aceleiași cărți? Totul depinde de interesul personal. Pentru că, să fim serioși, cine mai e dezinteresat în lumea asta?

Dar dacă o carte le are pe toate? Și de aici încolo mă voi referi la situația de pe piața autohtonă. Ei, vor spune cei mai mulți, atunci, cel mai probabil, acolo chiar e ceva. Dar care carte, oare, le are pe toate? vor zâmbi ironic alții. Și ce premii-s alea? Cât înseamnă ele în bani? Ce critici sunt aceia? Câte exemplare în plus se vând după ce scriu ei câte un articol? Ce, alea-s tiraje? Ne bucurăm la o mie de exemplare? Doar nu a ieșit cumva pe piața internațională? A fost tradus? Cât a vândut pe Amazon?

Putem, ca rabinul din editorialul precedent, să le dăm dreptate tuturor, nu-i așa? Totuși, ce face o carte bună? Chiar nu putem găsi un criteriu obiectiv?

Personal, cred că-l putem găsi. Dar el nu ne va putea spune care dintre cărțile care apar astăzi este cu adevărat de valoare, o operă de artă, pentru că are nevoie de zeci de ani ca să lucreze. Ați ghicit, este vorba despre testul timpului. Cărțile de azi apar din multe motive, cele mai multe având ambiția autorului ca motor principal. Cele de acum un secol, spre exemplu, nu mai au acest imbold. Deci, dacă totuși au vlagă să răsară în ediții noi, înseamnă că sămânța pe care ele au sădit-o în conștiința umanității a fost una suficient de puternică și de vivace. Pentru ca o carte să încolțească și să străpungă praful anilor, are nevoie de o vitalitate pe care numai valoarea literară i-o poate da. Arta adevărată are ciudata proprietate de a nu-și pierde strălucirea în timp. Oricât ni s-ar părea, la un moment dat, că societatea și-a pierdut reperele, că sistemele de valori s-au întors cu susul în jos, perspectiva de lungă durată rămâne mereu pe aceleași coordonate.

Ce cărți de valoare se scriu astăzi? Noi, cei contemporani cu ele, probabil că nu vom afla niciodată. Asta însă nu ar trebui să ne împiedice să punem umărul la sădirea lor, pentru generațiile următoare. Cele bune vor rodi. Celelalte, nu.

În momentul în care acest editorial va fi apărut, târgul „Gaudeamus carte de învățătură” se afla în plină desfășurare. Să-i călcăm, zic, pragul. Chiar dacă nu-l putem ști, viitorul artei depinde de noi, cei de azi.

Alexandru Lamba

Alexandru Lamba

Alexandru Lamba s-a născut în 1980, la Brașov. A absolvit facultatea de Inginerie Electrică și Știința Calculatoarelor din cadrul Universității Transilvania Brașov. În prezent lucrează în domeniul IT. A debutat în paginile Gazetei SF în iunie 2013, publicând apoi mai multe povestiri în aceeași publicație, precum și în revistele Nautilus, Ficțiuni, Fantastica, Helion, EgoPhobia și Argos Magazine. A debutat pe hârtie în martie 2015, în revista Galileo Science Fiction & Fantasy (Millennium Books, 2015), publicând apoi și în Colecția de Povestiri Științifico-Fantastice (CPSF) Anticipația (Nemira, 2015). Este prezent în Almanahul Anticipația 2016 (Nemira, 2015) și în antologii Argos Doi (MediaTech&Texarom, 2015), EXIT povestiri de dincolo (Eagle, 2016), GALAXIS noua operă spațială (Eagle, 2016) și în volumul 3.3 (Tritonic 2016). A debutat în volum propriu cu romanul „Sub steaua infraroșie” (Tritonic, 2016), iar anul următor a publicat al doilea roman, „Arhitecții speranței” (Tritonic, 2017). De la începutul lui 2015 conduce fanzinul Gazeta SF.

More Posts - Website