E luna cadourilor şi mă gândeam că trebuie să vă oferim în aceste pagini şi câteva cadouri. În primul rând o promisiune: revista de faţă, câtă vreme va fi coordonată de mine va fi dedicată tinerilor şi spiritelor tinere. Puteţi să mă certaţi de câte ori aveţi semne că deviez de la această direcţie.

Nu va însemna că vom face rabat la calitatea articolelor publicate, ci doar că ne aşteptăm ca tinerii să contribuie mai mult, să ne permită să-i descoperim, pentru că noi ştim că există. Sunteţi acolo, poate timizi, poate neîncrezători în şansă, poate dezamăgiţi de refuzuri tăcute şi fără justificare. Pentru voi şi restul lumii a fost înfiinţată pagina de contact. Pentru voi şi restul lumii a fost înfiinţată poşta redacţiei, ca să primiţi răspunsuri la mesajele voastre.

Deşi România pare a fi sub semnul reîntoarcerii la trecut, vă asigur că această revistă priveşte spre viitor. Nu suntem de acord cu oricine se consideră a fi moştenitorul SF-ului în România, pretinzând fără sens o poziţie paternalistă sub pretextul realizărilor istorice. În acest gen literar, ca în orice alt gen, fanii sunt cititorii, pentru care ne ostenim, gloria este a acelor scriitori care au convins cititorii şi nu a celor care au convins alţi scriitori, iar acei care aspiră la glorie nu au decât să scrie şi să scrie.

De ce am recunoaşte ca autorităţi în materie pe cei care sunt doar buni editori, sau buni organizatori, sau buni oratori, atâta vreme cât aportul lor la creaţie este nul? Care este argumentaţia sau scuza sub care încearcă să demonstreze că ne sunt superiori şi că ar trebui să le acceptăm comportamentul paternalist-autoritar? Refuz să cred că au o justificare reală. Nostalgia vremurilor când, înainte de ’90, statul le punea această autoritate în braţe, făcându-i “răspunzători” e desuetă. Singura valoare recunoscută azi este cea a creaţiei proprii, confirmată de editor acordând drepturile de autor. Restul, poate fi doar respectul pe care ni-l acordăm reciproc.

De ce nu mai sunt de acord cu dinozaurii? Priviţi Americile, şi mai ales America de Nord. Literatura SF scoate bani fabuloşi. În paralel s-a dezvoltat filmul SF, banda desenată SF, ambele inspirate de literatură. Ceva similar se întâmpla şi în România înainte de ’90. Apăruseră câteva filme SF, dar mai ales banda desenată era strâns lipită de literatura SF. Era ocazia desenatorilor de a se face cunoscuţi în revistele, fanzinele şi almanahul de gen. Dezagregarea fandomului de după ’90 a dus la abandonul acestor graficieni talentaţi. Sandu Florea a părăsit ţara.  Alţii nu. O industrie înfloritoare în alte părţi, cea a culturii, cu un gen de succes cum este SF-ul, la noi a colapsat.

Analiza la rece, tocmai bine a început să ningă, ne arată că trebuie să ne întrebăm cine a făcut managementul acestui segment cultural. Şi observăm că nu a fost făcută tranziţia la noua generaţie. Au fost încercări eşuate de a reporni CPSF şi Almanahul Anticipaţia, dar evident, lipsa de aderenţă din partea unei noi generaţii de creatori s-a făcut simţită.  Aceiaşi care conduceau înainte au păstrat autoritatea până acum. Vorbesc de autoritatea morală, căci economic sunt neesenţiali. Transferul nu s-a produs în primii 5 ani, nu s-a produs în următorii 10 ani, ajungând ca la aproape 23 de ani de la “revoluţie” să apară un simulacru de transfer, având baze eminamente economice, Nemira devenind purtătorul de stindard pentru relansarea Almanahului şi CPSF. Conţinutul acestora nu face decât să confirme cele afirmate mai devreme. Baza textelor fiind vechea generaţie de autori, cei care au fost prezenţi la prima ediţie a Almanahului, dar prea puţini prolifici în interludiu.

Pe scurt: Almanahul Anticipaţia în noua ediţie a selectat numele cunoscute Marian Truţă, Dănuţ Ungureanu, etc. Florin Pîtea n-a avut loc. De ce? Pentru că reprezenta noua generaţie. Ceea ce confirmă faptul că vechea generaţie de lideri şi editori controlează piaţa. Ceea ce confirmă că lor le datorăm lipsa de pe piaţă a noilor autori şi absenţa tinerei generaţii de la masa SF-ului. Unde sunt cei de 20, 30, 40 de ani? Voi sunteţi. E rândul vostru. Haideţi repede că trece şi timpul ăsta.

Vorbeam de desenatori şi graficieni. De BD şi coperţi. De artişti izolaţi de neglijenţa supărătoare a autocraţilor SF-ului românesc. E nevoie de o mai mare colaborare între domeniile conexe literaturii în general şi SF-ului în particular. Nu vorbesc doar ca să mă aflu în treabă. Editurile de pe la noi preferă să să-i folosească pe români plătindu-i mizerabil şi apoi apelează la străini, pentru că românii pleacă. Pe când românii or să aibă respect pentru munca conaţionalilor?

Nu ştiu. Aş vrea să văd tineri scriitori cum debutează în paginile acestei reviste şi îşi iau zborul. Nu le cer decât un autograf. Aş vrea să văd că veniţi în număr atât de mare încât să mă doară capul de la atât de mult citit. Aş vrea să ştiu că suntem destui ca să facem o revistă de succes iar în 2013 să scoatem şi ediţia tipărită.

Vă aşteptăm! Vă mulţumim!

La multe împliniri şi pagini scrise!

Eugen Ştefan Lenghel s-a născut pe 10 ianuarie 1966 în Bucureşti. A urmat cursurile liceale la  CNSS – „Nicolae Bălcescu” din Bucureşti. Este  absolvent al Facultăţii de Cibernetică din Bucureşti şi consultant IT cu experienţă practică de peste 25 de ani.

Prima remarcă pozitivă în SF a primit-o în 1984 de la Adrian Rogoz. În 1986 a frecventat Cenaclul studenţesc „Solaris” unde i-a întâlnit pe Dănuţ Ungureanu, Mihail Grămescu şi C.T. Popescu, fiind ales preşedintele cenaclului în 1988-1989. Prima sa proză SF publicată a apărut în Almanahul „Anticipaţia 1989”. Următoarea apariţie a fost volumul 6 al colecţiei „Clubul SF”, din 1991.

După o lungă întrerupere a revenit la scris în 2010, participând la şedinţele ProspectArt şi devenind membru al SRSFF. A înfiinţat şi a condus redacţia Revistei SRSFF din 2011 până în octombrie 2012, când s-a retras din SRSFF. Din noiembrie 2012 este redactor şef al revistei Gazeta SF. A contribuit cu proză şi articole la revistele SRSFF, Nautilus şi Gazeta SF. Este membru al cenaclului WolfPack.

Blogul personal: http://lenghel.net

Eugen Lenghel

Eugen Lenghel

Eugen Ştefan Lenghel (n. 10 ianuarie 1966) este specialist în informatică cu experienţă de peste 30 de ani. Din 1986 a frecventat Cenaclul studenţesc „Solaris”, fiind ales preşedintele cenaclului între 1988-1989. A debutat cu proză scurtă în Almanahul „Anticipaţia 1990”, urmând publicarea numărul 6 al colecţiei „Clubul SF”, din 1990, care îi este dedicat. A publicat în antologia de proză scurtă "Ferestrele Timpului", Tracus Arte, 2013 şi în antologia de poem fantastic "Cerul de Jos", Editura Virtuală, 2013. Debutul în volum este concretizat de colecția de proză scurtă "9 Istorii Reutilizate", Editura Tritonic, 2014. La Gaudeamus 2014 lansează al doilea volum de proză scurtă - "Numărătoare Inversă", editura Tritonic, 2014. În următorul an revine cu volumul "Fermierul virtual", apărut la Tracus Arte, 2015 și "Instabilitate cuantică", la Tritonic, 2015, ambele lansate la Târgul de carte Gaudeamus 2015. A avut contribuții de proză scurtă, eseuri și articole diverse în Luceafărul de dimineață, Revista SRSFF, Revista Nautilus, Gazeta SF şi Fictiuni.ro. Experiența de coordonator în publicistica virtuală, începând cu 2010 i-a permis ca în 2013 să înfiinţeze revista de literatură și arte vizuale Fictiuni.ro, pe care o conduce în prezent. Tot în 2013 inițiat și continuă să organizeze Festivalul Science & Fiction de la Râșnov. Blogul personal: Lenghel. Despre realitati.

More Posts - Website