gsf81 bn01-650

          2017, editura Tritonic, 196 pag., ISBN 978-606-749-259-0

         

          Într-un fel, cartea aceasta poate fi considerată reeditarea volumului de debut a lui Marian Truță, apărut în 2008 la editura Bastion sub același titlu. Pe de altă parte, vorbim despre o semi-reeditare, câtă vreme Michael Haulică, coordonatorul colecției SCi-Fi de la Tritonic a considerat că volumul cu pricina ar merita să fie împărțit în două. Trei texte le-a grupat în volumul de față, probabil pe baza dimensiunilor și a tematicii, deoarece toate reprezintă o „vreme„: Vremea nebuniei, Vremea așteptării și Vremea renunțării. Celelalte texte au fost grupate în alt volum, apărut două luni mai târziu sub titlul Început de anotimp ploios la Ezary.

          Trebuie să recunosc că n-am citit prea multe creații ale lui Marian Truță. Așa, pe repede înainte, cred că aș putea enumera povestirea Soledad și cărțile scrise în colaborare cu Dănuț Ungureanu – Vegetal și Mineral. Prin urmare, volumul de față a fost o ocazie bună de a pătrunde în opera sa, de a-l cunoaște mai bine în postura de autor și a vedea dacă este sau nu pe gustul meu.

vremea-renuntarii-marian-truta          După primele rânduri din Vremea nebuniei mi s-a părut că am descins într-un univers desprins din seria Mad Max. O Românie feudală, cu boieri ce ar da orice să poată pătrunde în fortăreața Bucureștiului, cu nomazi cu arme de foc, călare pe motociclete. Și, când protagonistul reușește în sfârșit să găsească o cale dincolo de zidurile inexpugnabile, se trezește într-o capitală pe care n-o înțelege. Mai mult, este o lume în care el pare un intrus, un neadaptat, a cărui poveste n-o crede nimeni.

          Vremea așteptării n-a reușit să mă prindă, deoarece mi s-a părut prea plină de simboluri, deși apelează la o recuzită SF pe placul meu, ce include călătorii spațiale și protagoniștii ce nu mai știu ce este realitate și ce nu, dacă amintirile sunt un lucru pe care se pot baza. Cu toate că n-am reușit să rezonez cu ea, mi-a plăcut modul în care autorul a aranjat toate piesele de puzzle la final, făcând ca tot textul dinainte să capete un (alt) sens.

          Ultimul text al volumului, cel care-i dă și titlul, Vremea renunțării, este, cu adevărat, piesa de rezistență. Marian Truță imaginează o istorie alternativă, în care Aliații au pierdut cel de-Al Doilea Război Mondial. Statele Unite au devenit una dintre multele pepiniere de unde germanii își recrutează oameni pentru experimentele lor. Rudi Kvala este unul dintre ei, iar proiectul nazist este unul neobișnuit: trebuie să conducă sufletele morților către Valhalla. Deși i se pare o nebunie, protagonistul n-are de ales și se implică în programul care oscilează între amăgirea unei minți demente și o realizare epocală. Ținând cont că în celelalte două povestiri autorul a dat finalului un aspect aparte, am fost curios ce va face în cazul de față. Nu m-a dezamăgit.

          Primul lucru pe care l-am remarcat la proza lui Marian Truță a fost frumusețea literară. Textul curge melodios, invitându-te să-l parcurgi pagină cu pagină. Schimbările de registru se desfășoară natural, iar partea de simbolism este la un nivel la care pot s-o diger într-o proporție satisfăcătoare. În plus, ideea lui Michael Haulică privind gruparea textelor mi s-a părut potrivită, conferind volumului un aspect unitar.

          Pentru mine, Vremea renunțării a fost ocazia de a-l descoperi pe scriitorul Marian Truță. Mai mult de atât, a constituit o pledoarie care m-a convins să-l citesc în continuare, cu convingerea că voi găsi povești frumoase, scrise cu multă sensibilitate și miez.

          

Lucian Dragos Bogdan

Lucian Dragos Bogdan

M-am născut pe 16 iulie 1975 la Alba Iulia. Am urmat cursurile Facultăţii de Ştiinţe Economice din cadrul Universităţii „Babeş-Bolyai” Cluj Napoca. După absolvire am lucrat ca inginer de sistem, analist programator, caricaturist, director de marketing şi vânzări. În prezent sunt educator la un centru de recuperare a copiilor cu dizabilităţi şi administrator la o intreprindere familială care se ocupă cu flori şi obiecte de artizanat. Am debutat literar în 1991 în ziarul „Alba Forum” cu povestirea Triunghiul Bermudelor. De-a lungul anilor am publicat în „Anticipaţia”, „Galileo”, „Helion” „Luceafărul”, „Discobolul”, „Jurnalul de imagine”, antologiile „Argos Doi” și „Dincolo de orizont” precum şi în reviste online cum ar fi „Ficţiuni.ro”, „Gazeta SF”, „Argos”, „Nautilus”, „Sfera Online”, „Imagikon”, „Wordmaster”, „Lumi Virtuale”, etc. Volume apărute: Trilogie (2004), Zeul Kvun (2004), Frontiera (2006), Vraciul de pe norul interior (2014), „Pânza de păianjen” (2014), „Omul-fluture" (2015) şi „Uneori, când visez..." (2015). Este prezent și în „Almanahul Anticipația 2016”

More Posts