GSF59 ban01-650

          Emergența postmodernismului în literatura română a adus cu sine explorarea unor noi tematici și stiluri, permițând astfel dezvoltarea în mediul autohton a subgenurilor asociate în mod tipic culturii vestice, precum literatura science fiction, fantasy sau horror. Lavinia Călina a demonstrat în romanul ei de debut, Ultimul avanpost (Herg Benet, 2014), interesul audienței pentru un astfel de imaginar, bucurându-se de o receptare pozitivă. Astfel, în Zona zero (Herg Benet, 2015) ea reiterează o temă de origine americană, și anume zombie apocalypse, într-un mediu postuman fără coordonate topologice clare. Singurul lucru care indică un cadru spațial românesc îl reprezintă numele personajelor; celor care nu sunt de origine românească li se urmărește etimologia și nu rămân fără acoperire (Kitty–poreclă, Lidka–personaj emigrat ș.a.m.d.)

          Tema nu este catalogabilă ca fiind inovativă, însă Lavinia Călina reușește s-o reactualizeze prin renunțarea la formulele clișeice inerente genului. Termenul de zombie este înlocuit printr-un echivalent românesc, parazit, mutație lingvistică prin care autoarea ia distanță de cultura pop. Conflictul dintre paraziți și supraviețuitori are loc într-un mediu postuman cauzat de un virus scăpat din laboratoare, însă acest conflict nu constituie firul narativ principal. Povestirea este epurată de formule uzate precum apariția unor zombie în momente de destăinuire între personaje sau decesul personajelor episodice, momente de șoc care au rolul de a actualiza scenic pericolul constant al epidemiei. Baza 13 creează o microsocietate bazată pe un sistem marxist, în cadrul căreia dorința animalică de supraviețuire primează asupra oricărei forme de conștiință comunitară. Un val de micro-agresiuni este resimțit în strânsa colectivitate, iar interesele proprii sunt singurele care legitimează acțiunile individuale. În acest sens, atenția nu este focusată pe problema epidemiei, cât pe lipsa de umanitate și de cooperare a omenirii pe cale de extincție. Numărul personajelor redă și numărul conflictelor interne, fiecare contribuind la formarea unui schelet narativ intercalat, unde moralitatea nu mai posedă dihotomia binară a existenței obișnuite.

          În acest sens, romanul iese din tipologia clasică a tematicii, concentrându-se mai tare pe conceptul de survival. Supraviețuirea depinde nu doar de instinctul fight or flight și deciziile luate individual, cât și de puținele resurse rămase. Cu un sistem de valori răsturnat, în care doar cei puternici supraviețuiesc, personajele devin dezumanizate, iar viața lor ante-epidemie și post-epidemie se află în contrast puternic.

          Spre deosebire de alte distopii cu aceeași tematică, în care omenirea este sortită unei extincții lente, Zona Zero introduce nu doar o societate care a reușit să se izoleze de pericolul infecției, dar și care a descoperit o posibilă metodă de exterminare a paraziților. Fără a intra în detalii de natură tehnică, personajele oferă explicații cu privire la efectele virusului. În capitolul al nouălea se oferă o explicație cu privire la originea sunetelor făcute de paraziți; (există în rândul fanilor genului o dezbatere aprinsă pe marginea nevoii, aparent inexplicabile, a zombilor de hrană și aer, dezbatere care n-a primit încă o rezolvare). Romanul oferă și o rezolvare a epidemiei prin intermediul unor toxine difuzate în aer, distanțându-se de alte povestiri zombie apocalypse, unde descoperirea unui remediu este amânată la nesfârșit.

          La nivel de limbaj, Lavinia Călina apelează din nou la oralitatea limbii cotidiene. Ca și în Ultimul avanpost, abolirea normelor sociale este redată în noi maniere de comunicare, motiv pentru care artificialitatea anumitor dialoguri din carte este scuzabilă. Ceea ce nu se poate spune despre repetarea unor pasaje descriptive, cum ar fi cele ce rememorează trecutul Elenei cu Sorin. Datorită unei structuri în care aceste repetiții nu joacă un rol de leit-motiv, ele pot fi mai degrabă considerate mărci ale unei corecturi superficiale sau pripite.

          În cazul Laviniei Călina, stilul predominant constă dintr-un contrast bine balansat între dinamism și dialoguri și construirea personajelor într-un mod verosimil, care facilitează empatia cititorului vis-a-vis de acestea. Se adresează în principal unui public tânăr, motiv pentru care prezentarea aproape scenică a capitolelor reușește să mențină atenția, fără însă să fie extenuantă. Cu toate acestea, receptarea pozitivă a romanului se datorează modului în care Lavinia Călina reușește să captiveze cititorul, imersându-l în text.

         

          

Adina Ailoaiei

Adina Ailoaiei

Născută pe 6 august 1993, în Suceava. Absolventă a Facultăţii de Litere a Universităţii Babeş-Bolyai Cluj, specializarea germană-japoneză. Excursie de studii în Bad Kissingen (Rolul Germaniei în Europa de astăzi şi Literatura cehă), participantă la workshop de Sumie la Facultatea de litere, Universitatea Babeş-Bolyai, Workshop de frazeologie la secţia germană în cadrul Facultăţii de litere, Universitatea Babeş-Bolyai. Activităţi de voluntariat în cadrul CNPRSV, Suceava, ASUR (Asociaţia Secular-Umanistă România) Cluj-Napoca. A publicat în revista şcolii Unsere ZEITschrift din Suceava şi participă la şedinţele Clubului de lectură NEPOTU' LUI THOREAU, Cluj-Napoca.

More Posts

Follow Me:
Facebook