GSF64 banner1-650

          1984 a lui Orwell a marcat o nou demers în receptarea operelor cu tematică distopică, subgenul asociat în mod tipic sf-ului atrăgând atât cititori, cât și critici din sfera mainstream.  Canonizarea romanului a permis fixarea ca și referință în cultura pop, dar a dus și la spin-offs în literatură, un exemplu cunoscut fiind 1Q84 a lui Haruki Murakami. Astfel, nu este surprinzătoare decizia lui Boualem Sansal de a combina sistemul totalitar a la Orwell cu fantatismul religios în 2084: Sfârșitul lumii (Humanitas, 2016).

2084SL          Boualem Sansal pune bazele unei religii monoteiste, a cărei dogme guvernează viața politică, personală și spirituală a drept-credincioșilor. Inspirându-se din islam, singura religie avraamică care presupune reglementări dogmatice și la nivel statal, autorul pastișează o formă ideală a califatului. Astfel cititorii sunt imersați în Abistan, o țară în care gândirea liberă și analitică este înlocuită cu obidiența totală. Ati se face vinovat de crimă de gândire, când în urma halucinațiilor suferite în sanatoriu, începe să se îndoiască de veridicitatea istoriei și credinței Abistanului. Guvernul menține un control strict asupra populației, implementând cu strictețe învățăturile lui Yölah, și a trimisului său, Abi. Controale sunt efectuate regulat pentru a asigura devoțiunea și conduita desăvârșită în rândul credincioșilor.

          Potrivit unui stat totalitar, dreptul de a călători este puternic restricționat, astfel încât oamenii de rând nu își părăsesc niciodată cartierele, cu excepția pelerinajelor. Izolați într-un mediu familiar, cetățenii sunt privați de orice contact interuman, care ar presupune o diversitate în gândiri, opinii sau medii sociale. Alături de propaganda statală, care deformează concepte de bază ale geografiei și modifică parțial sau total date istorice, poporul devine rupt tradiție și orice formă de cultură, exceptând cea religioasă. Din acest punct de vedere, suprafața sau populația țării sunt imposibil de estimat. Îndoctrinați de versiunea oficială a Aparatului, mulți cred că adevărata religie a lui Yölah a cucerit întreaga lume, transformând-o în Abistan, și totuși sunt conștienți de prezența granițelor, menite să-i apere pe drept-credincioși de adepții lui Balis, cei care îl reneagă pe Yölah ca zeu și-l defăimează numindu-l Bigaye (paralelă cu Big Brother).

          Prezența Șarului, a Marelui Război Sfânt, oferă credincioșilor o falsă siguranță, care de fapt are doar rolul de a le menține loialitatea față de stat și față de Yölah, răsplătită prin aderarea la ABCC (Adunarea celor mai Buni Credincioși din Cartier). Însă Inspecția Morală se ocupă nu doar de răsplată, ci și de pedeapsă, chiar încurajând alți drept-credincioși să aplice o pedeapsă capitală pentru cei ce păcătuiesc prin gândire (”A face înseamnă a crede de două ori, iar a nu face nimic înseamnă a nu crede de zece ori, nu uita, stă scris în Gkabul.”)

          Limba înseamnă cultură, în aceeași măsură în care convenționalitatea și arbitraritatea unei limbi reflectă weltanschauung-ul unei macro-societăți. Orwell a accentuat importanța limbii prin Nouvorba, care a reflectat o realitate diformă, pentru a optimiza propaganda. În 2084: Sfârșitul lumii, avem abilimba, singura formă de comunicare acceptată constituțional, ”decretând orice alt idiom de pe întreaga planetă ca fiind o sălbaticie și un sacrilegiu”. Pastișând complementaritatea arabă-islam, Boualem Sansal descrie abilimba ca singura cale de interpretare a Gkabul-lui, a cărții sfinte, conferindu-i însă și o doză de misticism, care să explice potențarea îndoctrinării religioase (”pentru așa ceva este nevoie de o limbă puternică și rezistentă în lucrarea ei hipnotică”). Din punct de vedere lingivistic, abilimba are lexeme predominat monosilabice și bisilabice, iar vocabularul este mai mult decât precar, când termeni precum masă sau carte lipsesc cu desăvârșire. Deficiențele limbajului previn orice discurs rațional, menținând ignoranța în rândul populației.

          Parodierea islamului este evidentă prin adaptarea celor cinci stâlpi ai islamului, interpretările privind blasfemia, modestia și mântuirea și codul de conduită, la care sunt supuși credincioșii. Populația Abistanului constă din triburi, a căror cultură a fost distrusă în urma convertirii forțate, relatând exact soarta popoarelor native Orientului Mijlociu, după ce Mohammed a cucerit Medina. Instruirea religioasă provine de la învățăturile profetului, Abi, considerat echivalent al al-uswa al-hasana (omul perfect), Mohammed, al cărui cuvânt e lege, iar orice critică adusă lui este considerată blasfemie și pedepsibilă cu moartea.

          Dacă 1984 a fost scris ca și avertisment împotriva dictaturii și a tiraniei, 2084: Sfârșitul lumii merge pe aceelași principiu și previne despre influența crescândă a despotismului religios. Pe cât de sumbre par evenimentele din carte, ele descriu realitatea celor care au trăit sub Taliban sau în Statul Islamic. Dacă decizia lui Boualem Sansal de a copia multe concepte din opera lui Orwell a fost una inspirată sau leneșă, depinde de interpretarea fiecăruia asupra tendinței postmoderne de a recicla formule consacrate în structuri noi.

Adina Ailoaiei

Adina Ailoaiei

Născută pe 6 august 1993, în Suceava. Absolventă a Facultăţii de Litere a Universităţii Babeş-Bolyai Cluj, specializarea germană-japoneză. Excursie de studii în Bad Kissingen (Rolul Germaniei în Europa de astăzi şi Literatura cehă), participantă la workshop de Sumie la Facultatea de litere, Universitatea Babeş-Bolyai, Workshop de frazeologie la secţia germană în cadrul Facultăţii de litere, Universitatea Babeş-Bolyai. Activităţi de voluntariat în cadrul CNPRSV, Suceava, ASUR (Asociaţia Secular-Umanistă România) Cluj-Napoca. A publicat în revista şcolii Unsere ZEITschrift din Suceava şi participă la şedinţele Clubului de lectură NEPOTU' LUI THOREAU, Cluj-Napoca.

More Posts

Follow Me:
Facebook