Tendinţele ce caracterizează civilizaţia tehnologică a secolului 21 pun într-o lumină nouă relaţia dintre tradiţie şi modernitate. Perioada industrială s-a definit printr-un simţ acut al prezentului şi o ruptură violentă în raport cu trecutul. Noua lume digitală însă este marcată de un proces contrar. Artistul japonez Masamune Shirow, autor al filmelor de animaţie în stil cyberpunk „Ghost In The Shell” şi „Appleseed”, afirmă, de exemplu, că lumea virtuală se manifestă ca o replică tot mai precisă a realităţii şi pentru a elabora tehnologii avansate oamenii au nevoie să înţeleagă şi să integreze în noua paradigmă toate aspectele lumii reale, în egală măsură.

Genul muzical Goa trance reprezintă un asemenea model de simbioză dintre tehnologie şi spiritualitate, dintre trecut şi viitor, dintre Occident şi Orient.

Apărut în regiunea Goa din India pe la sfîrşitul anilor ’80, el combină elemente de muzică techno cu tradiţia spirituală hindusă. Melanjul de ritmuri rapide şi polifonii orientale sincopate îşi declanşează adevărata forţă în cadrul marilor concerte techno, care au fost numite iniţial rave party-uri şi constituie un fenomen social internaţional ce nu poate fi ignorat.  De două decenii concertele Goa trance oferă experienţa unor stări de spirit alterate ce resuscitează transele şi comuniunile preistorice pe care umanitatea le-a trăit cu 10.000 şi chiar cu 100.000 de ani în urmă, continuate prin ritualurile dionisiace ale grecilor antici, saturnaliile romane, misterele din Evul Mediu, sau, revenind la filiaţia indiană, libaţiile descrise în scripturile hinduse Veda, în cadrul cărora se consuma sucul din planta sacră Soma. Etnobotanistul Terence McKenna, cel care avea să devină un „profet” al mişcării rave, anunţa de pe la începutul anilor ’90 că secolul 21 va fi marcat de o întoarcere la aceste ritualuri, a căror amintire este înscrisă în genomul uman.

Muzica Goa trance are ca temă puterile supranaturale, revelaţiile mistice şi faptele extraordinare ale zeităţilor şi eroilor din mitologia indiană. Acestea sînt percepute şi exprimate din perspectiva reprezentărilor actualei ere spaţiale, nucleare şi digitale în contextul mutaţiilor ce se produc în natura umană sub influenţa interacţiunii cu mediul tehnologic.

În anii ’60-’70, regiunea Goa a fost destinaţia preferată a tinerilor hippie, un adevărat „paradis terestru”, în care spiritul mişcărilor hippie şi new age s-a păstrat intact pînă în prezent, supravieţuind catastrofei generaţiei şaptezeciste. Goa aminteşte de acel tărîm fabulos în care îşi găseşte refugiu colonelul Kurtz în filmul „Apocalypse Now” al lui Francis Ford Coppola.

Începînd cu a doua jumătate a anilor ’80, Goa este vizitată de DJ techno europeni, care organizează concerte în această zonă. Inspirîndu-se de atmosfera regiunii Goa, ei concep primele forme de muzică Goa trance. Apar proiecte muzicale de gen, ca The Infinity Project, Hallucinogen, Prana, Astral Projection, Cosmosis, Transwave, Razors Edge. Se constituie studiouri specializate, ca Dragonfly, TIP, Blue Room Released, Matsuri, care difuzează muzica Goa trance în întreaga lume. Începînd cu 1997, este treptat înlocuită de versiunea sa extremă, genul psychedelic trance, sau psytrance, prin proiecte, ca Tandu, Absolum, Kox Box, Total Eclipse, Dark Nebula sau Seroxat. Muzica psytrance se distinge printr-o linie melodică simplificată şi mizează într-un mai mare grad pe metode electronice de transformare a sunetului.

Un bun exemplu de muzică Goa trance este albumul „Accident In Paradise” (1993), al muzicianului şi DJ-ului german Sven Vath, care oferă un amalgam de percuţii tablas, sitare indiene şi didgeridoo-uri aborigene.

Cel mai important reprezentant al scenei Goa şi psytrance rămîne însă grupul britanic Juno Reactor, condus de Ben Watkins. Acesta a început prin a realiza muzică în stil ambient pentru instalaţii audiovizuale, experienţă care l-a ajutat să confere pieselor sale ulterioare un sound fără egal. Muzica grupului Juno Reactor a apărut pe coloana sonoră a unor filme, ca „Mortal Kombat” sau „Matrix”. Piesa „Navras” din finalul trilogiei „Matrix” este, probabil, cea mai ambiţioasă producţie techno realizată vreodată. „Navras” combină ritmuri techno cu flaute şi percuţii orientale, vocaluri indiene, africane, japoneze, o întreagă orchestră simfonică şi un cor care „urlă” în sanscrită textul unei Upanişade celebre: „Condu-mă din întuneric spre lumină/Din iluzie spre adevăr/Din moarte spre nemurire!”.

Iar grupul Eat Static abordează în muzica sa tematici science fiction: tehnologii extraterestre, experienţe genetice şi cibernetice, personaje cu puteri supraomeneşti. Videoclipul piesei „Interceptor” de pe albumul „Science Of The Gods” (1997) descrie o bătălie în spaţiu gen „Războiul Stelelor”, în care nave extraterestre atacă Sistemul de Apărare Planetară al Pămîntului, apoi bombardează ţinte la sol.

Privit din perspectiva actuală, fenomenul muzicii psytrance a evoluat considerabil. Noua piesă „Infiltrator” a grupului Redeye Jedi face uz de modulaţii atît de sofisticate, încît e capabilă să distorsioneze simţul orientării în spaţiu. Aceasta e starea de spirit a tinerilor care au contribuit la proliferarea ritmurilor devastatoare Goa şi psychedelic trance pînă în Brazilia, Mexic, Israel, Africa de Sud, Japonia şi Europa de Est. Pentru muzica Goa trance, tehnologia viitorului devine doar un mijloc artificial de a-i reda omului adevărata putere şi libertate, pierdute într-un trecut imemorial. Proiecţii fractalice ale genezei universului se suprapun astfel în concertele Goa trance peste imaginea zeului Shiva dansînd la sfîrşitul istoriei.

Trei mostre de muzică psychedelic trance.

Un videoclip al piesei „People Can Fly”, lansat în 1997 de formaţia Astral Projection (Israel):

http://youtu.be/A5Yj6ImVc1k

Piesa „Sundance”, lansată în 1995 de formaţia suedeză Lucky People Center:

http://youtu.be/2hznjwL7SlE

Piesa „Science Of The Gods”, de pe albumul omonim lansat în 1997 de formaţia britanică Eat Static:

http://youtu.be/016keaJeXpQ

 

Marcel GhermanMarcel Gherman s-a născut la 29 septembrie 1978 în Chişinău. Între 1994 şi 2003, a realizat emisiuni de muzică electronică la Radio Moldova. În prezent lucrează la revista Sud-Est Cultural şi colaborează la revista Contrafort, unde susţine rubricile permanente Bref şi Trenduri. Este de asemenea muzician, autor al proiectuluiMegatone, care abordează genurile techno, ambient experimental, industrial noise şi muzica clasică de film. Discografia Megatone include un album realizat în colaborare cu scriitorul de science-fiction japonez Kenji Siratori şi o piesă selectată în cadrul proiectul60X60 International Mix al Fundaţiei Vox Novus din New York, proiect prezentat la Oxford şi Cambridge.

A obţinut recent Premiul pentru Debut al Uniunii Scriitorilor din Moldova pe anul 2011 pentru volumul Cărtea viselor.

Blog personal: http://marcelgherman.blogspot.com

Marcel Gherman

Marcel Gherman

S-a născut la 29 septembrie 1978 la Chişinău. Între 1994 şi 2003 a realizat emisiuni de muzică electronică la Radio Moldova. Începând de la vârsta de 15 ani a publicat în presa tipărită peste o sută de articole şi eseuri. În prezent deţine funcţia de secretar responsabil al revistei Sud-Est Cultural şi colaborează la revista Contrafort, unde susţine rubricile permanente Bref şi Trenduri. Este de asemenea muzician, autor al proiectului Megatone, care abordează genurile techno, ambient experimental, industrial noise şi muzica clasică de film. Discografia Megatone include, printre altele, un album realizat în colaborare cu scriitorul de science-fiction japonez Kenji Siratori şi o piesă selectată în cadrul proiectului 60X60 International Mix al Fundaţiei Vox Novus din New York, proiect prezentat la Oxford şi Cambridge. Este membru al Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova și membru al Uniunii Scriitorilor din România. Membru al PEN Club Moldova. Volume publicate: Cartea viselor (povestiri fantastice, 2011, Editura Arc), Generaţia Matrix (eseuri, 2013), Cer albastru deasupra Arcadiei (roman SF pentru adolescenţi cu elemente de fantasy şi space opera, 2014, Editura Prut). Premii literare: Premiul de Debut al Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova pe anul 2011 (Cartea viselor), Premiul Primăriei Chişinău pentru Tineret în domeniul Literaturii, 2012, (Cartea viselor). Volumul Cartea viselor a intrat în Top 10 cele mai citite cărţi ale anului 2011, conform unui sondaj realizat de Biblioteca Naţională a Republicii Moldova şi Camera Cărţii. Premiul Uniunii Editorilor din Republica Moldova, 2015 (Cer albastru deasupra Arcadiei). Premiul Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova la secţiunea Carte pentru Copii şi Tineret, pe anul 2014 (Cer albastru deasupra Arcadiei)

More Posts - Website

Follow Me:
FacebookYouTube