Tatăl lui Jose Miguel Stultus era un pueblo sărac dintr-un sat la fel de sărac. Înainte de război locuiseră în spatele gării din Santa Mara, în apropierea băcăniei lui Pedro Albinosul.

Jose Miguel era metis şi rămăsese orfan la vîrsta de zece sau unsprezece ani, cînd părinţii săi muriseră de ciumă, ca şi fraţii săi, probabil.

Avu şansa de a fi găsit de un iezuit într-adevăr milos care aduse băiatul în mica reşedinţă din sătucul Baou odată cu o mică colectă de bani. Băiatul a fost un novice cam greu de cap, care pe lîngă faptul că nu conoştea spaniola decît într-o insuficientă măsură, avea şi o memorie proastă.

Însă era ascultător încerca să aducă la timp găleţile imense cu apă şi se străduia din răsputeri să înţeleagă fireştile legi ale lumii şi ale lui Dumnezeu.

Un frate chiar îi lăudase odată pioşenia şi credinţa cu care îndeplinea ritualurile simple+elementare închinate Domnului.

Sumarele sale cunoştinţe teologice îl facuseră să creadă că Biblia este o carte scrisă de pater Borges, abatele mînăstirii, omul cel mai învăţat de pe lume. Odată, îi mărturisi cu naivitate confesorului său, că se ruga de mai bine de un an de zile Fecioarei Maria, cerîndu-i să se căsătorească cu el şi apoi să cultive împreună o       bucată o bucată de tierra cu porumb în sătuc. Multe din cunoştinţele şi mărturisirile călugărilor despre păcat, diavol, erezie sau iad I se păreau micuţului slujitor al divinităţii dubitabile.

Viaţa curgesa simplu şi monoton în abaţie. Călugarii îsi vedeau de treburile treburile lor zilnice şi de rugăciuni şi s-ar fi putut spune că viaţa veşnică începuse deja între zidurile mînăstirii. Pînă la Sacrilegiu nu există fapte demne de atenţie. Amintirile despre Jose şi viaţa sa duhovnicească sunt comune iar călugării s-au străduit chiar să-şi forţeze mintea spre a le face uitate. Ceea ce a stîrnit vîlzoneală de nedescris şi mirare a fost dispariţia  lui Jose în noaptea Sfintei Marii dar mai ales miraculoasă dematerializare a icoanelor acesteia din faţa altarului+capelă. Desigur că între cele două evenimente abatele şi persoane mai raţionale au bănuit o legătură, şi de aceea Jose Miguel Stultus a început să fie căutat cu înverşunare în sătuc şi prin împrejurimile abaţiei. Abominabila faptă a novicelui Jose Miguel Stultus a ieşit la iveală cu ajutorul unui bătrîn indian. Metisul furase sfintele şi nepreţuitele icoane ale comunităţii. ŞI avu anatemica îndrăzneala de a le duce între diabolicii idoli de piatră ai ruinelor unui templu din jungla ce inconjura abaţia. El a fost găsit în subterana acelui loc necurat în stări de bucurie sau plîngînd închinîndu-se  plin de erezii unui idol de piatră ce avea în braţele sale cele două icoane argintate ale Imaculatei fecioare, ale Mamei Domnului Iisus.

Jose Miguel Stultus a fost exclus din abaţie după ce, supus unui post sever şi unor bătăi crunte păstrase unele fantasme precum cea că Fecioara Maria şi un şarpe cu pene îi îngaduiseră să se plimbe într-o scoică cenuşie în care se afla paradisul.

 

Florin Dan Prodan a publicat poezie, eseuri sau articole pe teme culturale în reviste precum Timpul, Suplimentul de cultură, Transilvania, Poesis, Oglinda literară, Hyperion, Obiectiv, Crai nou etc. A editat un volum de versuri la editura revistei Timpul din Iaşi. Coordonează cenaclul de literatură şi artă tânără Zidul de hârtie (www.ziduldehartie.wordpress.com), din Suceava. Scrie şi proză scurtă, uneori de factură fantastică.

 

 

Florin Dan Prodan

Florin Dan Prodan

A publicat poezie, eseuri sau articole pe teme culturale în reviste precum Timpul, Suplimentul de cultură, Transilvania, Poesis, Oglinda literară, Hyperion, Obiectiv, Crai nou, Dilema Veche etc. A editat un volum de versuri la editura revistei Timpul din Iaşi. Coordonează cenaclul de literatură şi artă tânără Zidul de hârtie (www.ziduldehartie.wordpress.com), din Suceava. Scrie şi proză scurtă, uneori de factură fantastică.

More Posts - Website