Cu o intrigă ce se mișcă mai mult la nivelul ideilor, povestirea „Pilotul”, de Anișoara Peța, pare desprinsă din atmosfera space opera a serialului Star Trek. Povestea are nerv și are tensiune, păcătuind numai printr-o oarecare aglomerare de amănunte dispersate în trăirile nițel prea multor personaje, fapt care o face o idee mai greu de urmărit. Dacă autoarea ar fi lăsat eroilor săi un spațiu de manevră mai generos, ar fi ieșit o nuvelă (nuveletă) absolut remarcabilă. Nici așa nu e rău. Nu e rău deloc, și suntem încredințați că Anișoara Peța are încă multe de spus în arealul ficțiunii speculative autohtone. Ne-a convins mai ales prin scriitura dezinvoltă, cursivă, cu bun ecou în imaginarul cititorului, și aproape fără probleme de formă („de ce autorităţilor nahurre le trebuise două zile să pornească”; „prin dreptul a alte două”).

Avem a-i mulțumi și-i dorim, în anul care vine, să aibă parte de multă inspirație și multă putere de muncă. Porțile afirmării îi sunt larg deschise.

„Muzeul poveştilor Incorporated”, de Alexandru Negură, are o densitate literară încă și mai mare. Povestirea pare scrisă de un condeier cu ștate vechi, înzestrat pe deasupra și cu un fin simț al amănuntelor, suficient de bine exersat. Dacă apartenența sa la anticipație nu mai e de pus la îndoială, fiindcă viitorul imaginat de Alexandru Negură, din care sensibilitatea a pierit, înlocuită peste tot de profitabilitate, seamănă teribil a distopie, unele dintre personaje ne amintesc în schimb de civilizația rurală în destrămare, din „Moromeții” lui Marin Preda. Poate tocmai din cauza formulei de expresie realiste, povestea pare mai puțin SF decât textul Anișoarei Peța.

Ceea ce ne ridică însă un semnificativ semn de întrebare e faptul că, în clasamentul final al ultimului Concurs Național de proză scurtă SF HELION 2012, la secțiunea Mențiuni, apare și numele domnului Alexandru Negură, distins pentru povestirea… „Muzeul poveștilor”. Nu știm dacă este vorba de unul și același text, întrucât titlurile, deși seamănă mult, nu sunt identice, dar, dacă-i așa, înclinăm să credem că, premiat fiind la un concurs literar încheiat cu aproape două luni în urmă (și deci selecționat spre publicare, încă de atunci, în revista HELION sau în versiunea sa electronică HELION ON LINE), textul nu mai îndeplinește condiția a doua din regulamentul nostru: cea a originalității.

Una peste alta, îi mulțumim călduros domnului Alexandru Negură, și-i transmitem pe această cale că mostra de condei pe care ne-a oferit-o este mai mult decât convingătoare.

Considerând însă că respectarea regulilor jocului, asumate de la bun început, primează, dar apreciind totodată și valoarea în sine a povestirii trimise de Anișoara Peța, alegem să dăm domniei-sale premiul lunii decembrie. Nu e mai puțin adevărat că am fi putut cu ușurință să-i declarăm câștigători pe ambii concurenți. Fiindcă amândoi ne sunt de pe-acum la fel de dragi și ne-au dat la fel de multe dovezi că scrisul le este la îndemână.

Vă așteptăm în număr cât mai mare la următoare etapă, cu texte originale, sperăm cel puțin la fel de bune ca primele patru intrate în competiție, al căror nivel ne face să credem că ar putea fi cel mai valoros concurs de ficțiune speculativă din 2013.

Țineți aproape! 🙂

 

Mircea Coman s-a născut în data de 25 septembrie 1967 în localitatea Strehaia, judeţul Mehedinţi, unde a urmat în întregime clasele învăţământului elementar, gimnazial şi liceal. A absolvit Facultatea de Construcţii a Universităţii Tehnice „Traian Vuia” din Timişoara, cu specializarea Căi Ferate, Drumuri şi Poduri, promoţia 1994. A debutat cu povestirea La Pocilga, în numărul 21 din 5 octombrie 2009 al revistei NAUTILUS, fiind prezent, în noiembrie 2009, cu povestirea Cybervals, în antologia Dansând pe Marte şi alte povestiri fantastice, Editura Millennium Press, realizată de Michael Hăulică. Este membru AtelierKULT. Colaborează cu povestiri la NAUTILUS şi SRSFF. Este autorul blog-fanzinului Scifientland.