Am mai spus-o şi cu altă ocazie: ce mă atrage pe mine la scriitura lui Florin Pîtea este tocmai stilul occidental, axat pe acţiune intensă, răsturnări de situaţii şi personaje a căror soartă te interesează. Gangland, un roman cu fir narativ petrecut în acelaşi univers cyberpunk zugrăvit în povestirile din volumele Necropolis şi An/Organic, nu face excepţie de la cele de mai sus. Dimpotrivă, consider că trăsăturile şi calităţile de bază ale prozei lui Florin Pîtea sunt, aici, chiar mai bine evidenţiate decât în proza scurtă. Poate datorită posibilităţii evidente de extindere a cadrului, poate datorită spaţiului mai vast alocat personajelor principale, poate din alte motive. Important este că, în ceea ce mă priveşte, consider Gangland o reuşită demnă de biblioteca oricărui iubitor al genurilor cyberpunk, science-fiction, dystopia, dar şi a celor care apreciază romanele poliţiste, aventura sau romanele întunecate cu teme medievale, veţi vedea mai jos de ce.

Firul narativ principal din Gangland urmăreşte peripeţiile (şi tragediile) prin care trec doi “Templieri” şi “novicele” lor, atunci când „Ordinul” este atacat şi distrus, iar “Marele Maestru” ucis. Ghilimelele sunt necesare în aserţiunea de mai sus, deoarece “Templierii” sunt în fapt o gaşcă de adolescenţi şi tineri dintr-un oraş secret şi experimental, plasat într-un viitor distopic, organizaţi, cât de cât, după modelul istoric al Ordinului Templierilor. Personajele centrale, trezorierul Enguerrand şi părintele O’Blivion, supravieţuiesc asediului unei găşti rivale, Greii, şi pornesc într-o misiune dificilă de a uni celelalte triburi urbane împotriva agresorilor. Astfel, îi urmărim prin periplurile lor pe la Cârtiţe, Vârcolaci, Îngeri şi alte grupări, pe măsură ce Enguerrand formează şi conduce o Alianţă. Însă lucrurile nu sunt tocmai simple, mai ales că unul dintre Templieri (sau poate novicele?…) are un plan al lui…

Ce ar mai fi de remarcat în legătură cu Gangland: atmosfera sumbră şi violentă, amintind de un gothic urban; triburile foarte interesant alese şi caracterizate, de la Cârtiţele acoperite de blană până la Îngerii care călăresc pteranodoni sintetici; un fir narativ secundar, urmărind-o pe fostul agent federal Maria Conchita Alonzo în prima ei misiune ca detectiv particular, şi anume recuperarea unui copil dispărut în Gangland; dar, mai ales, părintele O’Blivion, cu pletele în ochi, cu jacheta de piele ţintată şi cu şiragul de mătănii la gât, precum şi cu obiceiul de a împroşca zidurile la fiecare pas cu graffitiuri filosofice (sau poate nu tocmai filosofice…), chiar şi atunci când provoacă încăierări sau când e urmărit de duşmani călărind tiranozauri…

Foarte interesant: acum când filmele şi cărţile cu subiect post-apocaliptic şi distopiile pentru adolescenţi şi tineri sunt foarte la modă, cred că romanul lui Florin Pîtea ar putea fi gustat, pe lângă publicul matur, şi de numeroşi “young adults”, pentru că atât personajele, cât şi povestea ar putea sta foarte bine alături de cele adorate, spre exemplu, de fanii seriei Jocurile Foamei.


Oliviu Craznic

Oliviu Crâznic s-a născut pe 1 noiembrie 1978 înLupeni. Licenţiat în Drept, cu lucrarea de diplomă la disciplina Criminalistică, şi absolvent al cursurilor de mediere ProMedierea, este consilier juridic din 2002. Membru al Uniunii Colegiilor Consilierilor Juridici, în prezent coordonează colecţia de legislaţie a editurii germane C.H.Beck.
A debutat în beletristică cu …Şi la sfârşit a mai rămas coşmarul, roman gothic bazat pe cronici medievale (Ed. Vremea, 2010; Premiul I pentru Cel mai bun roman
la Concursul Naţional de Literatură Visul 2010; Locul I pentru Proză românească – Vara 2010 în Topul cititorilor Agenţiei de carte; Locul I pentru Debut – 2010în Topul cititorilor Agenţiei de carte; Premiul Galileo 2011 pentru Cel mai bun volum de proză Science-Fiction/Fantasy/Horror publicat în 2010; Premiul Proliteratura 2011 pentru Cel mai interesant roman). Din septembrie 2010, este colaborator al Revistei Suspans, unde are o serie de articole despre misterele lumii, confesiunea literară Două nopţi în Salem’s Lot şi mai multe recenzii. În2011, apublicat povestirea steampunk Ultima clepsidră în antologia Steampunk – A doua revoluţie (Ed. Millennium Books, întovărăşită de confesiunea literară The Making Of… Ultima clepsidră), povestirea gothică Însângerată, luna în antologia Balaurul şi mioriţa (Ed. Eagle Publishing House), povestirea dark fantasy Mascarada învinşilor în cadrul antologiei on-line Cele 1001 de scorneli ale Moshului SF, realizată de Ştefan Ghidoveanu, povestirea dark science fantasy Trecătoarea în Gazeta SF (mai) şi thriller-ul neogothic Ellen Lee în antologiaAlertă de grad zero în proza scurtă românească actuală(Ed. Herg Benet). Din luna iunie 2011 este colaborator al Gazetei SF, unde deţine rubrica intitulată Cavalerii fantasticului şi unde publică, ocazional, şi editoriale şi articole. Din a  doua jumătate a anului 2011 a devenit colaborator al Editurii Millennium Books, pentru care lucrează în prezent la mai multe proiecte-surpriză. Începând cu decembrie 2011, este consilier de imagine şi colaborator al revistei Egophobia, în nr. 33 publicând articolul Vampirismul în literatura română.