Opera lui H. P. Lovecraft (1890-1937) constituie în mod cert o lectură obligatorie pentru orice fan al ficţiunii speculative. Este unul dintre cei mai influenţi scriitori americani, care a inspirat sute de autori, de la Jorge Luis Borges, ce i-a dedicat povestirea „There Are More Things”, până la Stephen King şi Clive Barker. Lovecraft a iniţiat principiile prozei fantastice scurte şi poate fi considerat drept unul dintre fondatorii genului horror. Jean Cocteau l-a apreciat pe H.P. Lovecraft chiar ca fiind „net superior lui Edgar Poe”.

          Astăzi prozele lovecraftiene continuă să surprindă prin forţa lor imaginativă prodigioasă. Ele se înscriu în obsesia omului modern de a depăşi frontierele dintre real şi imaginar şi de a evada într-o lume fantasmatică, pentru ca în final să atingă împlinirea printr-o fantezie. Această obsesie, manifestată de nenumăraţi precursori ai lui Lovecraft şi continuată de mulţi alţi scriitori şi artişti după dispariţia sa, este explicată într-un eseu al său, în care suferinţele umane sunt identificate cu limitele impuse de legile naturii. Iar munca de o viaţă a celebrului prozator s-a concentrat anume în direcţia depăşii acestor legi ale naturii prin puterea imaginaţiei.

          Volumul „At the Mountains of Madness” („La poalele Munţilor Nebuniei”) (1931) este unul dintre rarele cazuri când H.P. Lovecraft a abordat genul prozei de mare amploare, în contextul în care efortul său literar fusese concentrat în special asupra povestirilor scurte şi nuvelelor. Cartea descrie o expediţie arheologică în Antarctida, care conduce la descoperirea urmelor unei vechi civilizaţii extraterestre. Naraţiunea din „At the Mountains of Madness” ia forma unui jurnal fictiv, model aplicat cu succes în mari romane gotice precum „Frankenstein” de Mary Shelley şi „Dracula” lui Bram Stoker. Deşi atinge în jur de 300 de pagini, „At the Mountains of Madness” nu se înscrie în modelul romanului tradiţional, căruia îi sunt specifice intriga, dezvoltarea personajelor şi acţiunea pe planuri multiple, ci mizează mai degrabă pe elementul de explorare şi vizualizare. Cititorul ar putea fi surprins de cât de bine articulată este această proză şi cât de departe este dezvoltat subiectul ei.

          Numeroasele referinţe la îngrozitorul Necronomicon prefigurează oroarea membrilor expediţiei în faţa necunoscutului, care culminează în momentul descoperirii unor fosile îngheţate ale acestor fiinţe extraterestre, ce au forma unor stele de mare. Pe neaşteptate creaturile revin la viaţă şi îi atacă pe oameni. Este de-a dreptul cutremurătoare scena în care monştrii supun vivisecţiei un om.

          Subiectul continuă apoi în oraşul extratereştrilor, unde un grup de savanţi află istoria tragică a acestei rase străine, de la ascensiunea puterilor sale până la decădere şi dispariţie. După un zbor spre frontierele raţiunii, unul dintre exploratori reuşeşte până la urmă să se întoarcă în lumea civilizată, pentru a-şi spune povestea şi a-i preveni pe viitorii călători. Celălalt membru al expediţiei are însă o altă soartă. El păşeşte dincolo de marele prag şi devine captiv pentru totdeauna într-un tărâm al Haosului şi al Nebuniei neţărmuite.

          Recent a fost anunţat proiectul unei adaptări cinematografice a „Munţilor Nebuniei”, cu o regie semnată de Guillermo del Toro.

          

Marcel Gherman

Marcel Gherman

S-a născut la 29 septembrie 1978 la Chişinău. Între 1994 şi 2003 a realizat emisiuni de muzică electronică la Radio Moldova. Începând de la vârsta de 15 ani a publicat în presa tipărită peste o sută de articole şi eseuri. În prezent deţine funcţia de secretar responsabil al revistei Sud-Est Cultural şi colaborează la revista Contrafort, unde susţine rubricile permanente Bref şi Trenduri. Este de asemenea muzician, autor al proiectului Megatone, care abordează genurile techno, ambient experimental, industrial noise şi muzica clasică de film. Discografia Megatone include, printre altele, un album realizat în colaborare cu scriitorul de science-fiction japonez Kenji Siratori şi o piesă selectată în cadrul proiectului 60X60 International Mix al Fundaţiei Vox Novus din New York, proiect prezentat la Oxford şi Cambridge. Este membru al Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova și membru al Uniunii Scriitorilor din România. Membru al PEN Club Moldova. Volume publicate: Cartea viselor (povestiri fantastice, 2011, Editura Arc), Generaţia Matrix (eseuri, 2013), Cer albastru deasupra Arcadiei (roman SF pentru adolescenţi cu elemente de fantasy şi space opera, 2014, Editura Prut). Premii literare: Premiul de Debut al Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova pe anul 2011 (Cartea viselor), Premiul Primăriei Chişinău pentru Tineret în domeniul Literaturii, 2012, (Cartea viselor). Volumul Cartea viselor a intrat în Top 10 cele mai citite cărţi ale anului 2011, conform unui sondaj realizat de Biblioteca Naţională a Republicii Moldova şi Camera Cărţii. Premiul Uniunii Editorilor din Republica Moldova, 2015 (Cer albastru deasupra Arcadiei). Premiul Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova la secţiunea Carte pentru Copii şi Tineret, pe anul 2014 (Cer albastru deasupra Arcadiei)

More Posts - Website

Follow Me:
FacebookYouTube