Suntem în luna în care în nici un caz nu ne dorim să rămânem închişi între patru pereţi, între  blocuri de beton, într-un oraş aglomerat care pe măsură ce vara îşi intră în drepturi se transformă treptat într-un oraş-fantomă. Aşa se întâmplă cel puţin cu oraşul Bucureşti în care locuiesc eu. De multe ori când rămân printre ultimii bucureşteni care se strecoară vara printre blocuri, mi se pare ca am plonjat brusc într-o lume postapocaliptică. Asta pentru că în această perioadă toţi oamenii, indiferent de zona geografică în care îşi duc traiul cotidian, simt o nevoie inexplicabilă de evadare. Şi nu ţine neaparat de concediul pe care unii nu ajung să-l ia decât în toamnă, ţine mai degrabă de această perioadă care poate fi considerată apogeul vitalităţii. Această vitalitate este resimţită de fiecare dintre noi şi de aceea simţim nevoia sa schimbăm pentru un timp decorul, să trăim ceea ce în restul anului nu putem trăi, să explorăm ceea ce în restul anului putem mai greu explora.

 

În ultimul timp, există o tentaţie, stimulată poate de romantism şi dorinţa de aventură, de a ne depărta cât mai mult de locurile natale. Dar nu ar trebui să ne avântăm în necunoscut fără să ne cunoaştem mai întâi propria grădină, propria bucăţică de iarbă, propriul firicel de apă. Aşa că vă propun ca în această lună să ne cunoaştem propria grădină. De aceea l-am invitat în mod special pe consultantul în turism Traian Bădulescu să ne amintească de mitul care şi-a pus cel mai mult amprenta asupra imaginii României în străinătate: mitul lui Dracula.  Un mit pe care cu toţii îl cunoaştem, dar căruia nici măcar nu îi bănuim amploarea la nivel internaţional. Tot în legătură cu tărâmurile proprii, ne-am gândit să explorăm şi grădina Gazetei SF. Sagy vi-l prezintă în această lună pe prietenul şi colaboratorul nostru Marcel Gherman, căruia îi mulţumim pentru contribuţia sa de lungă durată la succesul revistei. Şi, dragi cititori, nu uitaţi să exploraţi nici tărâmul ficţiunii, care rămâne cel mai bogat şi cel mai la îndemână tărâm accesibil omului. Lectură plăcută şi ne vedem pe insula ficţiunii, Atlantykron!


Simona Serbanescu
Simona Serbanescu
 s-a născut în data de 31 mai 1988. A fost elevă a Colegiului national bilingvGeorge Cosbuc. Licențiată în drept , cu o lucrare de diplomă la disciplina Drept civil, în prezent studentă a Facultății de Litere, Universitatea București, secția Română-Engleză. Debutul de presă și l-a facut în revista Cultura, anul 2009. În 2011 a debutat în antologia Balaurul si miorita, apărută la edituraEagle Publishing House sub îndrumarea lui Mihail Grămescu, cu textele Despre un drum cu sens unicCastanul și Casa ceaiului. Membră a cenaclului “Literatorul” şi a Clubului de proză “La formarea ideilor”. În decembrie 2011 a primit Premiul pentru cea mai promițătoare voce tânără a anului 2011, oferit de Clubul de Proză al Asociației Scriitorilor București. În prezent este redactor-şef la Gazeta SF.

Blogul personal: http://floaredecires22.blogspot.com/