GSF53 banner1          

          După un cutremur devastator, preşedintele Alexandrescu semnează un Tratat cu Satan. Mulţi ani mai târziu, specialista în asigurări Lena Savin, iniţiată de gradul şapte, încheie un pact cu demonul Andromalius pentru rezolvarea unui caz de furt de bijuterii. Jaful e doar ideea de plecare a unui scenariu de film de acţiune cu tentă supranaturală, un policier politic cu personaje în carne şi oase ori în căutare de trupuri.

          Ca orice înţelegere făcută cu Necuratul, aceasta are o parte tenebroasă ce tinde să afecteze viaţa personală a Lenei dar şi siguranţa apropiaţilor săi. Cei doi trec foarte uşor de la poziţiile unor adversari la cele ale unor parteneri. Raportul de forţe pare defavorabil rasei umane. Pare, atâta timp cât Necuratul e considerat invincibil.11806400_1099856633376212_1385094430_o

          Muritorii s-au aplecat asupra învăţăturilor demonologilor, construind un sistem răsturnat de valori. Au păstrat regulile, înlocuind idolii. Ceremonialele de invocare a demonilor sunt la îndemâna oricărui iniţiat.

          În viitorul din roman, municipiul Iaşi se bucură de o infrastructură net superioară celor americane sau nipone. Aerotaxiurile asigură viteză şi siguranţă, iar Poliţia dispune de aerodube. Puriştii, cei care se încăpăţânează să refuze stăpânirea diavolească, trăiesc în mahala.

          Nota de veridicitate e dată de folosirea unor elemente din geografia oraşului pentru plasarea acţiunii. Sunt locuri cu o puternică încărcătură energetică, unde blestemul nu are o ţintă fixă. Scopul final al lacrimilor rubinii completează finalul surprinzător.

          Ritmul naraţiunii e foarte alert; Lena povesteşte sau gândeşte, uneori în acelaşi timp cu demonul ce-o posedă. Alteori, lăsându-se citită de iniţiaţi mai puternici decât ea. De altfel, personajul feminin, o roşcată pistruiată de treizeci de ani, e manevrat la limita dintre ordinar şi senzaţional. Uneori dă dovadă de un curaj ieşit din comun, opunându-se forţelor răului, alteori de o dulce naivitate, oferindu-şi serviciile inamicului. Privită din unghiuri diferite, şi-ar găsi locul în orice tabără în diverse momente ale acţiunii. E tânără, frumoasă, se închină lui Satan, face alianţe cu reprezentanţii acestuia ori îi sfidează, se pierde în faţa unui bărbat ce se trage din îngeri, se simte în siguranţă în braţele unui posedat. Credibilitatea îi e asigurată de trecerea de la un personaj cu principii victoriene, la iubita domnului Grey sau varianta feminină a acestuia.

          Linia de demarcaţie între o eroină de serial de succes şi tânăra obişnuită, cu spirit critic, analitic, e trasată cu o peniţă foarte fină, lăsând cititorul să aleagă propria variantă: de super-woman sau femeie chinuită de întrebări, prinsă între două realităţi: una aparent cunoscută, faţă în faţă cu una ce i se dezvăluie treptat. Dar mai presus de toate, Lena e ieşeancă. O dau de gol regionalismele de tip: „bulcă”, „barabule”, „într-un peş”, „vărzări”, etc… Acestea adaugă naturaleţe tinerei care împărtăşeşte o întâmplare oarecare, nu aventura vieţii sale.

          Ce a adus nou: demitizarea conceptului de Rău absolut, umanizarea acestuia până la atribuirea de slăbiciuni, ticuri verbale sau simţul umorului; accentuarea unui echilibru între reprezentanţii Întunericului şi rasa umană. Deşi m-am aşteptat ca religia ori reprezentanţii acesteia să aibă un rol în desfăşurarea acţiunii, resursele spirituale proprii ale omului sunt cele ce-l călăuzesc în administrarea conflictului.

          În plus, lupta nu se duce întotdeauna între oameni şi demoni. Partenerii sau adversarii încheie alianţe, scopurile se adaptează protagoniştilor, trădarea pluteşte în aer, dar şi în fumul lumânărilor ritualice. Dorindu-şi beneficiile date de un grad înalt de iniţiere, omul acţionează în numele Celorlalţi. La rândul lor, diavolii se folosesc de muritori pentru a-şi spori influenţa.

          Cu ce am rămas: „Schimbarea este singura lege adevărată a lumii, Azazel, şi uneori ne atinge chiar şi pe noi. Când le-am dat oamenilor şansa de a deveni precum zeii, am ştiut asta. Când am sfărâmat dogmele, când am înlăturat interdicţiile, când am oferit cunoaştere şi libertate, am acceptat asta. Lecţiile noastre au avut efecte neaşteptate, dar asta-i însăşi natura oamenilor. Motivul pentru care i-am ales.”

Teodora Matei

Teodora Matei

Teodora Matei (Elena Teodora Mateiu) a publicat proză scurtă in revistele Nautilus, Gazeta SF, Fantastica, ficțiuni.ro, Revista de supans, începând cu anul 2012. Contribuţii în reviste, antologii, volume colective: "Kowalski '67" - antologia digitală a Gazetei SF 2014 "Bumerangul lui Zeeler", „Ghinion!” - antologia „Cele mai bune proze ale anului 2013" editura Adenium, „E-51741” – revista CPSFA nr. 28, „Soft” – volum colectiv „Exit", poezii în „Gazeta cărților" (editată de biblioteca Nicolae Iorga-Ploiești) și „Revista bibliotecarilor prahoveni”. Romane: „Omul Fluture”, în colaborare cu Lucian Dragoș Bogdan (noiembrie 2015, editura Tracus Arte), „Stăpânul castelului” (iunie 2016, editura Tritonic), „Cel-ce-simte” (august 2016, editura Tritonic), „Tot timpul din lume” (ianuarie 2017, editura Tritonic).

More Posts

Follow Me:
Facebook