Într-o lume incertă, rezumată la orașul „K”, un personaj ajunge în prag de seară, venind din „Capitală”, pentru a-și face un rost. El e „L”. Și e singur. Atât de singur…

Trebuie să recunosc încă de la început că am pornit cu așteptări foarte mari de la o carte semnată de Marian Truță și nicidecum nu m-aș fi așteptat la o poveste cu un singur personaj. Ca nuvelă sau roman de debut, să zicem că această formulă ar fi fost acceptabilă. Pentru un scriitor fără mână formată, care nu are încredere că forțele proprii pot ține mai multe personaje simultan, ea e chiar salutară. Însă pentru un autor cu experiența lui Marian Truță, o asemenea structură e dezamăgitoare.

41044994. sy475 Nu vreau, în nici un caz, să spun că ar fi vorba despre o carte rău scrisă, dimpotrivă, dezamăgirea ține strict de percepția mea personală. Pentru că, pe lângă facilitatea abordării, tema omului singur într-o lume abandonată mi se pare arhifolosită, iar interpretarea lui Marian aduce puține elemente de noutate peste cele psihologice legate de studiul personajului în solitudine. Poate că o povestire de 30-40 de pagini pe această temă într-un volum dedicat realităților paralele ar fi fost o soluție mai avantajoasă. Așa, sub forma unei cărți de sine stătătoare, povestea oferă prea puțin pentru a-și susține întinderea.

Ca aspecte pozitive aș remarca stilul foarte eficient și care nu solicită deloc cititorul, lectura curgând ușor și natural, și construcția singurului personaj. De la un scriitor cu o asemenea experiență, nici nu mă așteptam la mai puțin. Mai multe lucruri nu pot spune despre nuvelă fără a risca să stric plăcerea lecturii celor care nu au parcurs-o încă. Etapele nebuniei lui „L” și ale degradării infrastructurii orașului „K” se succed cumva logic, cu unele elemente picante și interesante, însă evenimentul spectaculos, eventual în cheie hard SF, pe care-l tot așteptam a întârziat să apară. Dimpotrivă, unele tușe mergând spre absurd m-au îndepărtat de carte.

Există o notă SF spre final, însă ea e doar sugerată, astfel încât sfârșitul poate fi interpretat într-o multitudine de chei. Aceasta ar fi un alt aspect pozitiv, însă un asemenea final este o sabie cu două tăișuri, lipsa de concretețe fiind supărătoare pentru mulți dintre cititori. Însă la așa ceva eu unul mă așteptam, finalurile deschise și rezolvările doar fin sugerate fiind specialitatea casei.

Alexandru Lamba

Alexandru Lamba

Alexandru Lamba s-a născut în 1980, la Brașov. A absolvit facultatea de Inginerie Electrică și Știința Calculatoarelor din cadrul Universității Transilvania Brașov. În prezent lucrează în domeniul IT. A debutat în paginile Gazetei SF în iunie 2013, publicând apoi mai multe povestiri în aceeași publicație, precum și în revistele Nautilus, Ficțiuni, Fantastica, Helion, EgoPhobia și Argos Magazine. A debutat pe hârtie în martie 2015, în revista Galileo Science Fiction & Fantasy (Millennium Books, 2015), publicând apoi și în Colecția de Povestiri Științifico-Fantastice (CPSF) Anticipația (Nemira, 2015). Este prezent în Almanahul Anticipația 2016 (Nemira, 2015) și în antologii Argos Doi (MediaTech&Texarom, 2015), EXIT povestiri de dincolo (Eagle, 2016), GALAXIS noua operă spațială (Eagle, 2016) și în volumul 3.3 (Tritonic 2016). A debutat în volum propriu cu romanul „Sub steaua infraroșie” (Tritonic, 2016), iar anul următor a publicat al doilea roman, „Arhitecții speranței” (Tritonic, 2017). De la începutul lui 2015 conduce fanzinul Gazeta SF.

More Posts - Website