Seriile care revertebrează în jurul motivului de supererou își pot mai mereu asuma un public pentru majoritatea categoriilor de vârstă. Popularitatea lor se poate datora mai multor factori. Fie că e vorba de o alegorie a psihicului uman de a-și depăși condiția determinată de lanțul trofic, fie că repezintă doar dihotomia dintre normal și ”celălalt”, tema supereroului nu pare să rămână în curând fără fani. Image result for The Umbrella Academy"

Totodată, se poate vorbi deja despre clișeu în nenumărate reiterări ale acestori serii. Moartea părinților și trecutul accentuat de regrete sunt motive ce se regăsesc în cele mai populare opere, precum Batman, Superman, Spider-Man și X-Men. Deși aceste șabloane sunt deja arhicunoscute, nu par să fie un impediment în receptarea acțiunii, având în vedere că atât benzile desenate, cât și formele lor ecranizate se bucură în continuare de succes.

Seria de benzi desenate The Umbrella Academy a depășit stadiul de nișă odată cu ecranizarea serialului pe Netflix. Însă este de remarcat faptul că viziunea lui Gerard Way și Gabriel Bá

a fost modificată și nu neapărat din cauza unei limitări tehnologice pentru a reproduce vizual aspectul personajelor, cât din cauza unor mecanisme tipice Hollywood-ului.

Personajele se distanțează de maniera rece și distantă prezentă în comics. Sir Reginald Hargreeves este deseori numit ”tată” de către copii, tinerii supereroi se adresează unul celuilalt cu numele mic și nu cu numărul sau pseudonimul aferent, iar în ciuda diferențelor de personalitate sau de concepții, este evidentă dragostea fraternă. Serialul de asemenea incorporează un back story, pentru fiecare personaj, putând astfel să instrumentalizeze teme precum singurătatea, izolarea, ambiția, frica și mecanisme de auto-apărare.

Astfel, Luther nu este liderul sigur pe el și șarmant, ci se chinuie cu frica de a eșua și de a rămâne singur. De asemenea, este foarte complexat de aspectul lui fizic. Diego se distanțează considerabil de natura violentă și nemiloasă și devine un personaj șarmant și îndrăgostit. Allison nu este o superficială femme fatale, ci o mamă și o soră cu multe regrete. Klaus are parte de o schimbare majoră. În ceea ce îi privește superputerile, poate doar vorbi cu morții, fără nicio mențiune de telekinezie sau levitare. De asemenea, devine victimă a propriei incapacități de a se resemna cu viața lui, ceea ce îl transformă într-un dependent de droguri. Five are și o latură sensibilă și sarcastică, fiind un personaj mai complex în serial. Deși Ben nu apare ca și adult în benzi desenate, copilul nu este nici pe departe atât de naiv și nesigur pe sine. Iar Vanyei i se oferă o poveste complet diferită. Nu își pierde mințile din cauza creaturei The Conductor, ci a dus o viață plină de resentimente și lipsă de înțelegere sau de afecțiune. De asemenea, antagoniștii Cha Cha și Hazel nu apar nemascați în benzile desenate, iar povestea de dragoste dintre Hazel și Agnes lipsește.

Toate aceste schimbări au loc cu intenția de a umaniza personajele și de a facilita empatia publicului. Din această cauză, finalul diferă, ecranizarea Netflix fiind construită în jurul lacrimogenității. Allison ezită să apese pe trăgaci, pe când în benzile desenate, Vanya rămâne infirmă de către glonț, iar fața îi rămâne vizibil paralizată parțial. De asemenea, departe de a avea empatie față de sora ei, Allison îi poartă ură Vanyei, după ce aceasta i-a retezat corzile vocale.

Toate aceste diferențe însă nu par a fi integrate forțat în narațiune. Instrumentalizarea mecanismelor afective este asumată, iar background-ul emoțional este bine contrabalansat cu acțiunea. Relațiile dintre cei șase frați îmbină imaturitatea emoțională cu mentalitatea de haită, ceea ce potențează atmosfera tensionată din cadrul familiei. În același timp, instrumentalizând personalitatea lui Klaus, serialul reușește să introducă și umorul de situație, oferind astfel și momente de respiro povestirii ample. În acest context, nu poate fi ignorată performanța splendidă a actorilor.

În ciuda tentativei producătorilor de a deturna clișeele aferente și de a aduce elemente inovative în serialele cu supereroi, încercarea de a dramatiza întreaga povestire a benzilor desenate rămâne probabil cel mai slab punct al ecranizării. În acest context, se și poate vorbi despre diferențe narative considerabile, care deși fac receptarea mai facilă spectorilor în constrast cu cititorii, resușesc să trivializeze elementele de originalitate prezente în The Umbrella Academy.

Reitarerea Netflixului rămâne una reușită, însă ar fi fost o schimbare plăcută față de subgenul cu supereroi, dacă ecranizarea ar fi portretizat viziunea sumbră și nihilistă prezentă în benzile desenate.

Adina Ailoaiei

Adina Ailoaiei

Născută pe 6 august 1993, în Suceava. Absolventă a Facultăţii de Litere a Universităţii Babeş-Bolyai Cluj, specializarea germană-japoneză. Excursie de studii în Bad Kissingen (Rolul Germaniei în Europa de astăzi şi Literatura cehă), participantă la workshop de Sumie la Facultatea de litere, Universitatea Babeş-Bolyai, Workshop de frazeologie la secţia germană în cadrul Facultăţii de litere, Universitatea Babeş-Bolyai. Activităţi de voluntariat în cadrul CNPRSV, Suceava, ASUR (Asociaţia Secular-Umanistă România) Cluj-Napoca. A publicat în revista şcolii Unsere ZEITschrift din Suceava şi participă la şedinţele Clubului de lectură NEPOTU' LUI THOREAU, Cluj-Napoca.

More Posts

Follow Me:
Facebook