GSF60- banner01-650         

          Herg Benet s-a afirmat în decursul anilor ca o editură care publică și promovează tineri debutanți români. Există, bineînțeles, și anumite riscuri aferente unui debut, în principal pericolul ca debutul să treacă neobservat sau să fie receptat negativ. Laura Nureldin a debutat cu Regii timpului (Herg Benet, 2015), iar publicarea volumului ei nu s-a dovedit a fi o decizie editorială bună.

          Cartea este promovată ca roman science-fiction în încercarea de a se distanța de debuturile mainstream. Formula folosită este una tipică sf-ului (călătoria în timp), ceea ce implică și un anumit orizont de așteptare. Totodată, orice cititor va observa această etichetă ca fiind pur instrumentală, aplicată cu singurul scop de a evita critica aferentă unui roman de dragoste a la Sandra Brown, ușor clasificabil ca un produs clișeu. După acest rebrand, cartea se sustrage prejudecăților criticii.

          Firul narativ este unul banal: Mora călătorește în timp cu ajutorul mașinei lui Alex, prietenul ei cel mai bun, însă ajunge, printr-o greșeală neprecizată în detaliu, în Persia Antică. Ajunsă acolo, este singura care reușește să atragă atenția regelui Xerxes, care o dorește ca regină. Din cauza unei defecțiuni tehnice, cei doi sunt nevoiți să convețuiască împreună atât în Persia Antică, cât și în contemporaneitate, până Alex va reuși să repare mașinăria. Cei doi au parte de multe aventuri, care îi vor face să se îndrăgostească.

          Deși elementul călătoriei în timp poate fi considerat încă inovativ în cadrul genului erotic, impaciența autoarei de a finaliza romanul duce la un șir de incongruențe și formule uzate. Acest lucru dăunează structurii și narațiunii, transformând cartea într-un delir kitschos.

          Mora vorbește persana veche la perfecție, deși nu lucrează ca arheolog. Mai mult decât atât, niciuna din preocupările ei nu ar pretinde această aptitudine. De-a lungul cărții, ea nu se încurcă în conjugări sau declinări, nu are niciun lapsus și nu încurcă cuvinte. Problema pe care bariera limbii o ridică în comunicarea celor doi e soluționată rapid și facil: mașina timpului le amestecă genele, ceea ce îl transformă pe Xerxes într-un vorbitor nativ al limbii engleze (fără ca el să dezvolte vreun simptom al unei boli genetice, cum se întâmplă în manipularea genelor). Totodată, el este incapabil să recunoască și să înțeleagă jargonul sau limba colocvială, ceea ce constituie deseori un element ludic în interacțiunea celor doi: „– Faci mișto de mine? Ți se pare că semăn cu o nenorocită de călugăriță?/ – Ce înseamnă „călugăriță”? / – E ca o… ca o preoteasă, dar își petrece viața în celibat și rugăciuni. Nu tu bărbați, nu tu distracție, nu tu nimic.”.

          Diferența de 2500 de ani dintre cei doi este menționată chiar și pe coperta a patra, dar rămâne în sine nerezolvată. Xerxes provine dintr-o societate patriarhală, dar acceptă fără probleme mentalitatea modernă a Morei, care nu se teme să-și vocifereze opiniile („Are dreptate, gândi Regele.”). Chiar și consiliul regelui opune foarte puțină rezistență împotriva poziției ei ca sfetnic, în ciuda faptului că rolul femeii din acea perioadă se rezuma la cel de soție și la cel de mamă. Chiar și sclavii par dispuși să accepte idiosincraziile Morei, simțindu-se chiar liberi să-și exprime susținerea pentru ea, chiar dacă au crescut într-o lume în care nu au drept de opinie și trăiesc doar pentru a-și sluji stăpânul. Mora este o străină într-o societate izolată etnic, dar acest lucru nu pare a fi un impediment în firul narativ. Din contră, este scuzat într-un mod superficial, sugerându-se că acceptarea Morei se datorează excentricității ei. Nu de puține ori este acuzată de vrăjitorie de către alte personaje, instanțe relatate ludic („– Spune-mi, ești sigură că nu ești vrăjitoare, nu? (…) – De ce? Sar scântei din mine sau ce?”). Totodată, autoarea ignoră mai mult sau mai puțin voit prejudecățile legate de magie, care au persistat până la începutul secolului al XIX-lea. Mora nu este ostracizată sau exilată, ci admirată, puterile ei fiind atribuite unor cauze divine („N-nu, Regina mea, cum ar putea un muritor să înțeleagă graiul zeilor?”).

          Se poate observa o tendință de a fetișiza insolitul în romanul de dragoste. Dacă în faimoasa serie Twilight, cel care a reușit să cucerească inima frumoasei Bella este un vampir sclipitor, gelos și abuziv, în Regii timpului idealul de frumusețe masculină este Xerxes. Făcând un exercițiu de imaginație pe baza unor simple estimări antropologice, Mora ar avea un prieten de aproximativ 1,50 m înălțime, spălându-se bilunar și cu o igienă dentară precară. Finalul romanului include un epilog, care ar trebui să explice detaliat consecințele istorice pe care le-a avut dispariția lui Artabanus, conducerea prelungită a lui Xerxes, schimbarea socială produsă de regina sa, dar în niciun caz să pună accentul pe bricheta Zippo pe care arheologii contemporani nu reușesc s-o identifice, lucru pe care ajunge să îl facă. Asta demonstrează miza aproape ridicolă a romanului, care încearcă cu disperare să iasă din tipare. Dacă motivul călătoriei în timp poate fi deseori scuzat sub pretextul unei lumi futuriste fără un imaginar determinabil științific, Regii timpului mută toposul într-un trecut documentat istoric, pe care însă nu îl respectă, creând astfel incongruențe neverosimile și supralicitate.

          

Adina Ailoaiei

Adina Ailoaiei

Născută pe 6 august 1993, în Suceava. Absolventă a Facultăţii de Litere a Universităţii Babeş-Bolyai Cluj, specializarea germană-japoneză. Excursie de studii în Bad Kissingen (Rolul Germaniei în Europa de astăzi şi Literatura cehă), participantă la workshop de Sumie la Facultatea de litere, Universitatea Babeş-Bolyai, Workshop de frazeologie la secţia germană în cadrul Facultăţii de litere, Universitatea Babeş-Bolyai. Activităţi de voluntariat în cadrul CNPRSV, Suceava, ASUR (Asociaţia Secular-Umanistă România) Cluj-Napoca. A publicat în revista şcolii Unsere ZEITschrift din Suceava şi participă la şedinţele Clubului de lectură NEPOTU' LUI THOREAU, Cluj-Napoca.

More Posts

Follow Me:
Facebook