jessica-jones          Jessica Jones

          Din aceeași echipă Marvel cu Agent Carter, Jessica Jones (Krysten Ritter, într-un rol ce o va defini de acum înainte) este un personaj aflat într-o oarecare antiteză. Amândouă sunt femei dure, ce pot duce pe cont propriu investigații detectiviste, altfel, până nu demult, rezervate eroilor de sex masculin. Dar la cam atât se reduc calitățile comune (ah, bine, amândouă sunt frumoase și sexi). Restul le despart, precum Moise Marea Roșie. În timp de Agent Carter își desfășoară activitatea imediat după cel de-al doilea război mondial, într-o atmosferă tipică americii ante-revoluța-sexuală, Jessica Jones este o super eroină modernă, nu doar ca erou Marvel, ci și ca femeie independentă și pe picioarele ei. În timp de Carter este mereu în mijlocul atenției, măcar pentru că e singura femeie agent, Jessica este într-o permanentă căutare a singurătății, fiind retrasă și nedorind publicitate. Nici că se puteau două firi mai diferite.

          Atmosfera serialului e una noir, o realizare deosebită ce se constituie într-un personaj secundar viu și un cadru atent lucrat. Jessica, la rândul ei, e un fel de Malcone feminin: alcoolică, cinică, lapidară în vorbă, încăpățânată și rebelă. Puterile X îi sunt de ajutor și se folosește de ele de câte ori are nevoie, dar, un nota bene, Jessica conștientizează pericolul superputerilor și suferă de pe urma acestui nedorit talent. Intriga cuprinde și alți supereroi secundari din universul Marvel, cum ar fi Kilgrave, pe numele său complet Dr. Zebediah Killgrave sau The Purple Man (simpaticul Dr. Who – David Tennant) – un individ cu puteriparanormale, care prin feromoni poate controla mintea celor din jurul său, pe o perioadă limitată, Luke Cage, cunoscut și sub numele de Power Man (Mike Colter).

          Alături de Daredevil și Agent Carter, Jessica Jones este unul din cele mai bune seriale SF, din universul Marvel, ce rulează în prezent.

         

          Childhood’s Endchildhoods-end

          Pentru cine a citit excelentul și binecunoscutul roman Sfârșitul Copilăriei de Arthur C. Clarke, miniseria de trei episoade va fi o cruntă dezamăgire. Sau poate nu. Ca să mă fac mai clar înțeles ar trebui să reiau, pe scurt, intriga romanului. Așadar: cândva, poate chiar în zilele noastre, cînd omenirea are ochii ațintiți spre stele și, ce prozaic, spre asteroizii plini de minerale, cerul este acoperit de mari nave spațiale, evident, de origine extraterestră. În același timp, toate obiectele zburătoare omenești sunt aduse la sol, iar comunicațiile parazitate. O ființă, numită Karellen, ce se recomandă ca ambasador, preia controlul omenirii. Desigur, nu toți oamenii acceptă controlul exercitat de cei numiți de acum Overlorzii (stăpâni) și vor exista oponenți politici și războinici. Însă zarurile au fost aruncate și orice face omenirea pentru a se opune Overlorzilor nu va mai conta. Peste câteva decade personajul Karellen se arată mulțimii, o dată cu desfășurarea ultimului capitol din istoria civilizației umane. Cam asta e povestea în variantă scurtă și fără spoilere. Restul par detalii, dar nu sunt, și diferențele carte-film devin neplăcute. Însă ceea ce deranjează cel mai mult la film, este ritmul lent, aproape didactic în care se desfășoară totul. Spre deosebire de carte, care are și ea suficiente momente prea descriptive, dar oarecum firești într-un roman, filmul ar fi trebuit să fie mai dinamic, scenele mai cursiv filmate și mai logic înlănțuite. Totuși, în final, recomand vizionarea miniseriei, indiferent dacă ați cititi sau nu romanul.

         

second-chance          Second Chance

          Un serial mai bun decât arată aprecierile de pe IMDB, dar nu atât de bun precum marvelurile care domină topurile. Un șerif pensionat pentru implicarea într-un caz de corupție (DNA-ul e vigilent și în US), încearcă să-și ajute fiul, agent FBI. Tentativa îl costă viața. De aici începe partea interesantă a serialului. Doi gemeni, o tânără Mary (Dilshad Vadsaria) și un tânăr Otto (Adhir Kalyan), miliardari, proprietarii unei companii de înaltă tehnologie descoperă o metodă prin care pot învia și întineri, în același timp, un mort (pești, șoareci, oameni). Tehnica este inventată de geniul Otto pentru a-și salva sora de la o moarte sigură, cancer generalizat. Șeriful, proaspăt mort, este cobaiul tinerilor. Așa că, bunicuțul alcoolic, intră mort într-o cuvă și iese viu, tânăr și cu puteri sporite (Robert Kazinsky, chiar el în persoană), demne de un x-man, mai secundar, așa. Acest proces dă numele serialului: a doua șansă. Serialul îmi aduce aminte de Person of Interest, cu o intrigă asemănătoare, un individ manipulat de un supergeniu informatic, să rezolve cazuri aparent de nedezlegat.

          Un serial bun, merită urmărit. Ah, mi-a plăcut caracterizarea calculatorului: înainte de datorie, vin: femeile, alcoolul și muzica. Ha, ha, ha! Ințeleaptă mașină.

         

          Starhunterstarhunter

          Un serial canadian, cu două sezoane și 44 episoade în care urmărim aventurile echipajul navetei spațiale Tulip, vânători de recompense. În primul sezon, Dante Montana alături Percy Montana (nepoată), se îmbarcă pe naveta Tulip, deținută de Rudolpho deLuna, urmând să execute misiunile trimise de acesta în lungi monologuri introductive la fiecare episod. Însă atât ei, cât și alți membrii ai echipajului, au propriile agende. Dante Montana urmărește să-și găsească fiul, Travis Montana, răpit în copilărie. În al doilea sezon Dante dispare, locul lui fiind luat de Travis. Sezonul este ceva mai dinamic.

          Serialul este realizat cu buget mic, efectele CGI sunt reduse la minimul necesar. Din păcate nici dialogurile nu sunt grozave, în general senzația e de amatorism. Totuși, există fani ai acestui serial, evident mai numeroși în Canada, care-i laudă ne-americanismul și intriga, deoseori, interesantă. Eu am reușit să văd pe sărite primul sezon și un pic din al doilea. E de urmărit pentru cei care doresc să parcurgă o istorie a serialelor SF.

         

lexx-the-dark-zone          Lexx: The Dark Zone Stories

          Am scris în episodul anterior despre serialul Lexx (serial coproducție canadiană-germană), o producție din seria celei de mai sus: aventuri spațiale, călătorii nesfârșite prin spațiu, întâlniri cu ființe extraordinare, mașini conștiente etc. Un tip de serial a cărei culme a fost atinsă de multiplele serii de Star Trek, încă neegalate. Lexx: The Dark Zone Stories este o miniserie cu povești din The Dark Zone, univers în care au  loc majoritatea aventurilor din serial. Un alt univers, prezent în serial, este The Light Universe (univers în care-și face de cap diverși tirani, ironia e evidentă). Aceleași personaje din Lexx sunt și în miniserie: antieroul Stanley H. Tweedle, Zev, Kai cu toții alături de nava-vie Lexx.

          Miniseria e chiar mai bună decât serialul, cu observația că intrigile și relațiile dintre personaje sunt greu de înțeles pentru cine nu a văzut serialul.

         

          

Daniel Timariu

Daniel Timariu

Daniel Timariu (n. 1972) a absolvit Facultatea de Electrotehnică a Universității Politehnica Timișoara. Locuiește în Timișoara și lucrează web developer și manager IT. A debutat cu povestirea SF „Bucla finală” în revista Ficțiuni.ro, în 2014. A publicat articole și povestiri în revistele Helion, Gazeta SF, Nautilus, Revista de Suspans, Iocan, Știință & Tehnică și Argos. Volume: Amețeli postlumice (Eurostampa, 2016, Premiul RomCon 2017) – povestiri SF; Fete în roșu și alte povestiri polițiste (Tritonic, 2016); Tenebre. Cazul Laura (Tritonic, 2016) – roman; Tenebre. Labirintul (Tritonic, 2016); Domino (în colaborare cu Lucian-Dragoș Bogdan, Teodora Matei, Anamaria Ionescu și Bogdan Hrib, Tritonic, 2017) – povestiri polițiste și altele.

More Posts