Pelicula „Starship Troopers” (1997) prezintă versiunea regizorului Paul Verhoeven de abordare a genului space opera, cel al epopeilor spaţiale. Superproducţiile de tipul „Războiului Stelelor” sau al serialelor „Star Trek” şi „Babylon 5” constituie cu siguranţă un moment deosebit în cariera oricărui cineast. Tentaţiei acestui gen cinematografic nu i-a rezistat nici Roland Emmerich, cu „Independence Day”, „Stargate” şi „Moon44”, nici David Lynch, cu „Dune” şi nici chiar Francis Ford Coppola, cu al său „Supernova”.

De un caracter mult mai dramatic este pelicula lui Stanley Kubrick „2001. O Odisee Spaţială”, pe care astronautul Buzz Aldrin a calificat-o drept cea mai fidelă reprezentare cinematografică a călătoriilor spaţiale.

În anii 2000, pe fundalul fervorilor milenariste, s-a observat o revigorare a curentului space opera printr-o serie de filme de mare interes, precum „Red Planet”, „Mission To Mars”, „Pitch Black”, „Chronicles of Riddick”, „Ghosts of Mars”, „Wing Commander”, „Soldier” şi „Pandorum”, culminând cu „Avatar”-ul lui James Cameron.

În romanul său „Dune”, Frank Herbert aborda la un moment dat subiectul „implicaţiilor religioase ale călătoriilor spaţiale”. Într-adevăr, ambiţioasele programe de explorare a spaţiului, lansate prin discursurile exaltate ale lui Kennedy, se anunţau ca o nouă religie, capabilă să înalţe spiritul uman. Acest fenomen explică într-un fel popularitatea de care se bucură filmele space opera.

După părerea regizorului japonez Takashi Miike, nici un alt cineast hollywoodian nu ar fi reuşit să egaleze performanţa lui Paul Verhoeven din „Starship Troopers”. Acest „Război şi Pace” spaţial surprinde prin amploarea scenelor de bătălie, dar şi prin calitatea jocului actoricesc. De altfel, în toate filmele lui Verhoeven actorii au o prestaţie excepţională, interpretându-şi rolurile mult mai firesc, mult mai expresiv şi mai dezinhibat decât în creaţiile altor regizori. Talentatul cineast olandez şi-a format metoda inspirându-se din filmografia lui Alfred Hitchcock, precum şi din literatura clasică a lui Tolstoi şi Dostoievski, nişte surse de o înaltă valoare pentru cunoaşterea naturii umane.

Distribuţia din „Starship Troopers” este alcătuită din actori tineri, ceea ce conferă peliculei o atmosferă de prospeţime. Mulţi dintre aceştia aveau mai apoi să-şi realizeze cariere de succes în lumea filmului. De apreciat şi prestaţia actorului Michael Ironside, care, spre deosebire de rolul din „Total Recall”, are ocazia să interpreteze în „Starship Troopers” un personaj „pozitiv”.

În cadrul unui interviu, Paul Verhoeven şi-a motivat opţiunea pentru subiectul din „Starship Troopers”, conceput împreună cu scenaristul Ed Neumeier, cu care colaborase şi în „Robocop”, prin dorinţa de a nu repeta scenariile altor filme SF de acest tip şi de a încerca ceva nou. „Starship Troopers” înfăţişează o „antiutopie funcţională”, cel puţin în aparenţă, o dictatură pe care majoritatea cetăţenilor o percep drept benefică. De altfel, toate filmele lui Verhoeven au teme ce provoacă controverse şi îşi încurajează spectatorii să gândească în mod nonconformist.

La originea filmului a stat romanul omonim lansat în anii 50 de Robert Heinlein, de un militarism aproape şovin, ce aminteşte mai degrabă de mentalitatea generalului McArthur decât de cea a unui scriitor de SF.

Intriga din „Starship Troopers” începe de la o lecţie din liceu, condusă de colonelul Redcheck (Michael Ironside), devenit pe timp de pace profesor de istorie. Acesta îi învaţă pe elevii săi că violenţa constituie cea mai influentă forţă din lume. Tânărul Johnny Rico (Casper Van Dien) este profund impresionat de ideile mentorului său Redcheck. Însă colega sa Dizzy Flores (Dina Meyer) încearcă să-l contrazică pe Redcheck, fiind de părere că există şi forţe superioare violenţei. Pe parcursul filmului, Dizzy îi va demonstra acest lucru lui Johnny Rico, oferindu-i o altfel de lecţie pe care Rico nu o va uita niciodată şi sacrificându-şi până la urmă viaţa de dragul lui.

Ambiţionat să-şi câştige statutul de Cetăţean, Rico se înrolează în Armata Federaţiei, contrar doleanţelor părinţilor săi. Însă după un accident survenit în timpul unui instructaj, el este gata să renunţe la serviciul militar, nemaiavând nici o motivaţie să-l continue şi doreşte să se întoarcă acasă.

Până în momentul în care un meteorit lansat dintr-o zonă a spaţiului controlată de extratereştrii Arahnide îi distruge cu desăvârşire oraşul natal, Buenos Airesul, acest „paradis latin”. Astfel începe războiul împotriva Arahnidelor, în care Johnny Rico va lupta cu întreaga sa putere, supravieţuind asaltului asupra planetei Klendathu şi bătăliei de la avanpost, şi devenind în final un erou.

Filmul „Starship Troopers” se încheie pe o notă optimistă: „Ei vor continua să lupte, Şi vor învinge!”

Subiectul din „Starship Troopers” a fost dezvoltat în alte două episoade, „Starship Troopers 2. Hero of the Federation” (2004) şi „Starship Troopers 3. Moroder” (2008), nişte producţii minimaliste, dar care prezintă şi ele interes pentru public.

După cum a declarat recent Paul Verhoeven, filmul „Starship Troopers” este mai actual ca oricând, în contextul războaielor întreţinute de Statele Unite. Acest film reprezintă fidel „spiritul american” şi frustrările care-i motivează pe tinerii americani să se înroleze voluntar pentru a lupta într-un Afganistan sau un Irak.

Un trailer al filmului Starship Troopers:

http://youtu.be/Y07I_KER5fE

Marcel GhermanMarcel Gherman s-a născut la 29 septembrie 1978 în Chişinău. Între 1994 şi 2003, a realizat emisiuni de muzică electronică la Radio Moldova. În prezent lucrează la revista Sud-Est Cultural şi colaborează la revista Contrafort, unde susţine rubricile permanente Bref şi Trenduri. Este de asemenea muzician, autor al proiectului Megatone, care abordează genurile techno, ambient experimental, industrial noise şi muzica clasică de film. Discografia Megatone include un album realizat în colaborare cu scriitorul de science-fiction japonez Kenji Siratori şi o piesă selectată în cadrul proiectul 60X60 International Mix al Fundaţiei Vox Novus din New York, proiect prezentat la Oxford şi Cambridge.

A obţinut Premiul pentru Debut al Uniunii Scriitorilor din Moldova pe anul 2011 pentru volumul Cărtea viselor.

Blog personal: http://marcelgherman.blogspot.com

Marcel Gherman

Marcel Gherman

S-a născut la 29 septembrie 1978 la Chişinău. Între 1994 şi 2003 a realizat emisiuni de muzică electronică la Radio Moldova. Începând de la vârsta de 15 ani a publicat în presa tipărită peste o sută de articole şi eseuri. În prezent deţine funcţia de secretar responsabil al revistei Sud-Est Cultural şi colaborează la revista Contrafort, unde susţine rubricile permanente Bref şi Trenduri. Este de asemenea muzician, autor al proiectului Megatone, care abordează genurile techno, ambient experimental, industrial noise şi muzica clasică de film. Discografia Megatone include, printre altele, un album realizat în colaborare cu scriitorul de science-fiction japonez Kenji Siratori şi o piesă selectată în cadrul proiectului 60X60 International Mix al Fundaţiei Vox Novus din New York, proiect prezentat la Oxford şi Cambridge. Este membru al Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova și membru al Uniunii Scriitorilor din România. Membru al PEN Club Moldova. Volume publicate: Cartea viselor (povestiri fantastice, 2011, Editura Arc), Generaţia Matrix (eseuri, 2013), Cer albastru deasupra Arcadiei (roman SF pentru adolescenţi cu elemente de fantasy şi space opera, 2014, Editura Prut). Premii literare: Premiul de Debut al Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova pe anul 2011 (Cartea viselor), Premiul Primăriei Chişinău pentru Tineret în domeniul Literaturii, 2012, (Cartea viselor). Volumul Cartea viselor a intrat în Top 10 cele mai citite cărţi ale anului 2011, conform unui sondaj realizat de Biblioteca Naţională a Republicii Moldova şi Camera Cărţii. Premiul Uniunii Editorilor din Republica Moldova, 2015 (Cer albastru deasupra Arcadiei). Premiul Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova la secţiunea Carte pentru Copii şi Tineret, pe anul 2014 (Cer albastru deasupra Arcadiei)

More Posts - Website

Follow Me:
FacebookYouTube