Vampirul a devenit pentru cultura modernă un element familiar. I se cunosc poftele, temerile şi – cum altfel? – metoda prin care poate fi ucis, ceea ce se datorează multitudinii de scrieri şi filme conturate în jurul aceastei teme. Personaj negativ sau pozitiv, monstru malefic sau tânăr seducător, vampirul a fost transpus de-a lungul timpului prin diverse scenarii, unele bune, altele mai puţin bune.

Publicat la mijlocul anilor ’70, romanul Salem’s Lot aduce în atenţie mitul original, folosit şi de Bram Stoker în Dracula, dar acum povestea are loc în binecunoscutul univers american al lui King, în oraşul denumit oficial Jerusalem’s Lot şi întemeiat în anul 1765. Personajul principal este scriitorul Ben Mears care se întoarce în Lot, oraşul copilăriei sale, pentru a găsi inspiraţia necesară noii sale cărţi, aspect influenţat de o întâmplare stranie petrecută într-o casă părăsită pe vremea când era doar un puşti. Acum clădirea respectivă şi-a găsit un nou proprietar, cineva care preferă să stea ferit de privirea lumii în spatele unor obloane veşnic trase în dreptul ferestrelor. Cel care pregăteşte totul este Richard Straker, servitorul uman al vampirului care urmează să sosască în oraş puțin mai târziu într-o ladă mare şi grea. Intrarea acestuia în scenă este precedată de sacrificiul unui copil, ritual sângeros care are ca scop anti-sfinţirea locului.

Celelalte personaje îşi văd în continuare de vieţile lor mai mult sau mai puţin fericite fără să acorde o importanţă prea mare evenimentelor care încep să apară pe parcurs. Pe măsură ce o boală ciudată îi cuprinde pe locuitori, au loc decese şi apoi dispariţii misterioase ale cadavrelor transformate acum în vampiri.

Ben Mears este ajutat de un grup de localnici (preotul, un profesor de liceu, un medic şi un băieţel de doisprezece ani rămas acum orfan) să descopere sursa acestei nenorociri şi să încerce să facă ceva până nu va fi prea târziu. Fiecare oră din zi are o importanţă crucială întrucât apusul soarelui aduce cu sine tot mai mulţi inamici şi tot mai puţine şanse de izbândă. Când aceşti luptători încep să moară unul câte unul, devine lesne de înțeles că nu pot înfăptui o purificare a locuitorilor şi atunci atenţia lor se îndreaptă spre Kurt Barlow, vampirul care a declanşat întreaga nenorocire. Au de înfruntat capcanele şi isteţimea lui până să-l găsească, să se lupte cu el şi să-l răpună. Stephen King a dedicat o pagină întreagă scenei în care vampirul decade însă acesta nu e nici pe departe finalul. Urmează o perioadă în care aflăm despre unele evenimente din articole de ziar, un mod de abordare al autorului cu care cititorii săi s-au obişnuit deja.

Capitolul final este continuarea primului şi se termină cu un simplu gest care schimbă cursul evenimentelor nefaste din Salem’s Lot.

Cu toate că ideea care stă la baza romanului nu este nouă, modul de prezentare a poveştii, suspansul, misterul şi mai ales sinceritatea vieţilor personajelor oferă acestei cărţi plăcerea lecturii şi satisfacţia trăirii încă unui episod din lumea imaginată de Stephen King.

 

Născut în Bucureşti în 1984, Tiberiu Popescu a urmat cursurile academiei Credis şi lucrează ca administrator de reţea pentru o firmă de telecomunicaţii. A descoperit pasiunea pentru literatură cu seria Dune. Ulterior, Stephen King a fost cel care i-a deschis calea spre horror, după care Clive Barker i-a arătat cât de bine se poate împleti acest stil literar cu filosofia. Consideră că Everville este una dintre cele mai importante lucrări ale genului. Poetul lui preferat este Charles Baudelaire. Este pasionat de tot ce înseamnă mister şi ocultism.