Oliviu Crâznic – …Şi la sfârşit a mai rămas coşmarul sau Vampiri, castele, intrigi, femei frumoase şi răsturnări de situaţii

Preluând ştafeta acestei rubrici de la colegul şi prietenul Florin Pîtea (pe care îl felicit pentru proaspătul său roman, Anul terminal, şi pentru epuizarea în timp record a tirajului acestuia), am ales să nu vă prezint mai jos, Dragi Cititori, un „Making Of…” (am tot repetat în interviuri povestea şi geneza romanului meu), ci, mai degrabă, să mă axez pe două aspecte distincte şi importante pentru cei care nu au citit încă creaţia mea: mai întâi, câteva generalităţi şi elemente concrete care să o fixeze mai bine în atenţia dvs., apoi, câteva caracteristici esenţiale ale conţinutului pe care îl veţi găsi între copertele stacojii şi îndoliate: prin urmare, după ce veţi parcurge acest articol (scris la onoranta invitaţie a lui George Sauciuc şi a Gazetei SF – vă mulţumesc!), veţi şti exact ce anume este …Şi la sfârşit a mai rămas coşmarul.

            Partea generală, deci: …Şi la sfârşit a mai rămas coşmarul (autor Oliviu Crâznic, adică subsemnatul), a fost publicat în anul 2010 la Editura Vremea, prin deosebita amabilitate a doamnei Editor Silvia Colfescu, un nou tiraj fiind tipărit în anul 2011, după epuizarea celui dintâi (şi aici trebuie să vă mulţumesc dvs., Dragi Cititori, dar şi celor care au avut bunăvoinţa de a-mi promova cartea – ştiu ei cine sunt, fiind mulţi, nu îi mai enumăr). Cartea a fost lansată la Târgul de carte Bookfest 2010, la Standul Millennium Press, şi a fost prezentată de doi oameni pe care aveam ulterior să îi cunosc îndeaproape şi să ajung să îi respect mai mult decât pot spune aici: Horia Nicola Ursu şi Michael Haulică.

            Bine primit de critică şi de public, romanul meu a avut parte de mai multe cronici pozitive, dintre care le amintesc (să mă ierte cei pe care îi uit, nu este rea-voinţă…) pe cele semnate de Liviu Radu (Un coşmar bine dozat), Florin Pîtea, Mihnea Columbeanu (Între promisiune şi certitudine), Mircea Pricăjan (în revista Familia, Momentul Walpole în literatura română), Liviu Szoke (Momentul Crâznic în literatura horror românească), Alex Ştefănescu, Ema Stere, Stelian Ţurlea, George Sauciuc, Ionuţ Bănuţă, Viorel Ploeşteanu (în Actualitatea Irlandei, ziarul Centrului Cultural Român din Dublin), Andra Pavel, Ciprian Mitoceanu, Ioan Todoran etc. Am avut onoarea de a fi invitat să vorbesc despre roman la TVRM, la emisiunea domnilor Alexandru Mironov şi Florin Pîtea, precum şi la emisiunea doamnei Victoriţa Duţu; domnul Cristian Tabără a avut amabilitatea de a prezenta cartea în cadrul emisiunii domniei-sale etc. Printre marii autori cu care am avut bucuria şi cinstea de a fi comparat, de către critică sau de către cititori, se numără: H.P. Lovecraft, Paul Feval, Serge Brussolo, Stephen King, Agatha Christie, Edgar Allan Poe, Mircea Eliade, Ignaţiu de Loyola ş.a.

            În ceea ce priveşte premiile, …Şi la sfârşit a mai rămas coşmarul a primit trei premii naţionale (Premiul Visul 2009-2010 pentru Cel mai bun roman, Premiul Galileo 2011 pentru Cel mai bun roman SF&F şi Premiul Proliteratura 2011 pentru Cel mai interesant roman). În anul 2012, mi-a fost atribuit un Premiu al Societăţii Europene de Science-Fiction şi Fantasy, şi anume Eurocon 2012 Encouragement Award, care, fără a se referi strict la acest roman, ci la întreaga mea activitate literară, nu ar fi putut exista fără cartea care a declanşat totul şi care reprezintă, cel puţin până în acest moment, cea mai mare realizare a mea. Aici trebuie să menţionez şi faptul că acest premiu nu mi-ar fi fost acordat fără sprijinul şi susţinerea de care am avut parte atât din partea prietenilor şi colaboratorilor de la Millennium Books (aceiaşi Horia Nicola Ursu şi Michael Haulica), cât şi din partea reprezentanţilor organizaţiilor SRSFF (domnii Eugen Lenghel, Cristian-Mihail Teodorescu ş.a.) şi, respectiv, ARCA SF (domnii Viorel Pîrligras, Cătălin Badea-Gheracostea ş.a., nu în ultimul rând, desigur, domnul Mircea Opriţă). Din nou, îmi cer scuze dacă am uitat pe cineva.

            În fine, poate ar mai fi de adăugat că, în acest moment, o agenţie literară italiană de prestigiu (printre autorii reprezentaţi de aceasta se află şi cel puţin un nominalizat la Premiile Nobel) mi-a oferit (în urma prezentării cărţii mele la Torino de către doamna Editor Silvia Colfescu, căreia nu îi pot mulţumi îndeajuns, şi după ce traducătorul agenţiei în cauză a parcurs cartea şi s-a declarat de-a dreptul entuziasmat) posibilitatea unui contract de reprezentare pe piaţa italiană pe care, desigur, l-am semnat. Rămâne de văzut dacă editurile de acolo se vor arăta interesate de romanul meu – ţineţi-mi pumnii, momentan se lucrează la traducerea primelor capitole din Ed Infine L’Arrivo L’Incubo.

            Gata cu generalităţile, acum – să trecem la conţinut. Ce este, aşadar, …Şi la sfârşit a mai rămas coşmarul?

            1. Este un roman cu vampiri şi cu întâmplări supranaturale în cadru medieval, bazat pe o documentaţie subiectivă, dar atentă. Iubitorii supranaturalului vor avea ocazia să întâlnească aici mituri şi creaturi ale nopţii, dar şi drame de epocă şi personaje specifice, intrigi, dueluri, femei frumoase şi fatale, eroi şi laşi, cavaleri, inchizitori şi preoţi. Teroarea şi fiorii vor pândi la tot pasul – mai ales dacă Cititorii vor avea în vedere că unele segmente au fost adaptate după întâmplări considerate reale şi relatate în opere serioase şi purtând girul oficialităţii, precum Malleus Maleficarum, Directorium Inquisitorium, Visum Et Repertum, Formicarius etc. Bine aţi venit… în întuneric!

            2. Este un roman care conţine o poveste de dragoste. De fapt, mai multe. Povestea nu este adăugată de dragul “comercialului”, ci pentru că, atunci când o persoană dragă se află în mare pericol, pentru unii dintre noi creşte miza jocului – nu este aşa, Dragi Cititori?… Prin urmare, dragostea aici reprezintă nu un pretext, ci un catalizator şi o motivaţie – după cum veţi vedea, una intensă de tot.

            3. Este un roman dominat de mister şi de răsturnări de situaţii. În buna tradiţie a unuia dintre idolii mei, Alistair MacLean, am decis să folosesc reţeta surprizelor şi a şocului pentru a nu permite cititorului să lase cartea din mână. Aşadar, după un început în care sunt prezentate atmosfera şi personajele (cititorii lui H.P. Lovecraft şi cei ai lui Paul Feval vor aprecia abordarea mea), ritmul cărţii este într-un permanent şi – consider eu, au considerat şi alţii – spectaculos crescendo până la devastatoarea surpriză finală.

            4. Este un roman care stă perfect pe picioarele sale, dar care face parte, totodată, dintr-o serie. Un volum cu povestiri-prequel (intitulat Înainte de coşmar, şi conţinând câte o povestire separată cu fiecare personaj din roman) şi un roman-sequel (intitulat Cărarea neagră) sunt începute în calculatorul meu. La cererea cititorilor.

            5. Este un roman cu personaje multe şi caractere puternice. Pentru a le construi verosimil, am utilizat pentru personajele mele modele reale, amestecând trăsături de caracter ale mele sau ale cunoscuţilor mei cu ale unor personaje istorice precum Lucrezia Borgia, Contesa Bathory, Poppaea, Ducele de Guise, Doc Holliday, Dr Joseph Bell, Gilles de Rais, Jack Spintecătorul, Cosimo Ruggierri, Rene Bianco, Catherine de Medicis, Conrad de Marburg, Bernardo Gui, Torquemada, marchiza de Brinvilliers etc. Aşa se explică ataşamentul cititorilor pentru impulsivul Chalais, superba Adrianna, şovăielnicul Arthur, calculatul Vincennes, misteriosul Castlenove, rigidul Schwartz, seducătoarea Giulianna, intriganta Josephine, neîndurătorul de Guy, reţinutul Lacross etc. În fiecare personaj al meu, am încercat să fac simţită autenticitatea acţiunilor şi a gândurilor, vorbelor, gesturilor. Se pare că am reuşit.

            6. Este un roman lipsit de devieri inutile şi de clişee. Urmând sfatul maeştrilor Walpole şi Poe, m-am străduit ca fiecare cuvânt din roman să indice faptul că personajele se îndreaptă către o catastrofă – eliminând cu grijă orice digresiune. Spre deosebire de alte cărţi şi filme la modă, nu veţi găsi aici scene în care personajele, conştiente de pericol, se despart totuşi, acţionând câte unul, pentru a fi mai uşor de ucis; şi, odată pericolul identificat, personajele sunt preocupate strict şi absolut de depăşirea situaţiei, nu se apucă să discute prosteşte despre chestiuni personale, nici nu au acele stupide momente de veselie pe care le surprindem uneori în cărţi sau seriale, când eroii par a fi uitat ce s-a întâmplat cu câteva momente mai devreme (am văzut chiar de curând o scenă într-un serial în care eroina, căreia îi dispăruse fratele cu câteva episoade înainte – încă nu fusese găsit –, deşi era tristă şi preocupată când vorbea cu Poliţia, zâmbea relaxată când lua masa cu persoana iubită şi râdea la glumele persoanei în cauză – schimbare de stare absolut nenaturală şi inacceptabilă, dată fiind situaţia).

            7. Este un roman totodată violent şi sensibil, un roman despre valori, despre prietenie, raţiune, explorare, loialitate, onoare, iubire, sacrificiu, curaj, credinţă şi despre forţă exterioară şi interioară – este un roman despre ce nu trebuie să pierdem, un roman GOTHIC.

            Dacă această prezentare – obiectivă şi subiectivă totodată – v-a stârnit interesul, puteţi comanda cartea pe site-ul Editurii Vremea, la preţul de (doar) 26,10 lei. În ceea ce mă priveşte, vă mulţumesc că m-aţi citit şi că mă citiţi, şi mulţumesc încă o dată Gazetei SF pentru găzduirea mea (şi a altor romancieri) în această rubrică, oportunitate minunată de a arăta cititorilor ce oferim în scrierile noastre. Predau acum ştafeta la rândul meu – până data viitoare.

            Non Omnis Moriar – Not Everything Dies.

Oliviu Craznic

Oliviu Crâznic s-a născut pe 1 noiembrie 1978 înLupeni. Licenţiat în Drept, cu lucrarea de diplomă la disciplina Criminalistică, şi absolvent al cursurilor de mediere ProMedierea, este consilier juridic din 2002. Membru al Uniunii Colegiilor Consilierilor Juridici, în prezent coordonează colecţia de legislaţie a editurii germane C.H.Beck.
A debutat în beletristică cu …Şi la sfârşit a mai rămas coşmarul, roman gothic bazat pe cronici medievale (Ed. Vremea, 2010; Premiul I pentru Cel mai bun roman 
la Concursul Naţional de Literatură Visul 2010; Locul I pentru Proză românească – Vara 2010 în Topul cititorilor Agenţiei de carte; Locul I pentru Debut – 2010în Topul cititorilor Agenţiei de carte; Premiul Galileo 2011 pentru Cel mai bun volum de proză Science-Fiction/Fantasy/Horror publicat în 2010; Premiul Proliteratura 2011 pentru Cel mai interesant roman). Din septembrie 2010, este colaborator al Revistei Suspans, unde are o serie de articole despre misterele lumii, confesiunea literară Două nopţi în Salem’s Lot şi mai multe recenzii. În 2011, apublicat povestirea steampunk Ultima clepsidră în antologia Steampunk – A doua revoluţie (Ed. Millennium Books, întovărăşită de confesiunea literară The Making Of… Ultima clepsidră), povestirea gothică Însângerată, luna în antologia Balaurul şi mioriţa (Ed. Eagle Publishing House), povestirea dark fantasy Mascarada învinşilor în cadrul antologiei on-line Cele 1001 de scorneli ale Moshului SF, realizată de Ştefan Ghidoveanu, povestirea dark science fantasy Trecătoarea în Gazeta SF (mai) şi thriller-ul neogothic Ellen Lee în antologiaAlertă de grad zero în proza scurtă românească actuală(Ed. Herg Benet). Din luna iunie 2011 este colaborator al Gazetei SF, unde deţine rubrica intitulată Cavalerii fantasticului şi unde publică, ocazional, şi editoriale şi articole. Din a doua jumătate a anului 2011 a devenit colaborator al Editurii Millennium Books, pentru care lucrează în prezent la mai multe proiecte-surpriză. Începând cu decembrie 2011, este consilier de imagine şi colaborator al revistei Egophobia, în nr. 33 publicând articolul Vampirismul în literatura română. A editat antologia  Dincolo de noapte: 12 feţe ale goticulu, editura Millennium Books.

Blog personal: http://oliviucraznic.wordpress.com