Multivers 01 ban01-650         

VNI          Cum ar fi dacă o civilizaţie ar da fiecărui membru al ei un nume pe care nu l-a mai avut nimeni, niciodată? Cum ar fi dacă acest nume ar reprezenta misiunea pe care acel membru trebuie s-o îndeplinească în viaţă, o misiune pe care nimeni altcineva n-o va mai primi vreodată? Şi cum ar fi dacă de îndeplinirea acelei misiuni ar depinde supravieţuirea propriei specii?

          Romanul „Vraciul de pe norul interior”, apărut la editura Tritonic, este o poveste din universul Frontierei care se alătură altor texte publicate de-a lungul timpului (unul dintre ele, „Moartea unei prinţese înaripate”, în nr. 33 al Gazetei SF). O space opera cu accente fantasy şi hard SF, cartea merge pe linia unor Asimov sau Clarke şi propune, în locul conflictelor la scară galactică, un univers pe care îl privim cu fascinaţie. Ea se doreşte un omagiu adus Ursulei K. Le Guin –  ale cărei cărţi m-au vrăjit – şi lui Roger Dean, cel care a ilustrat magistral copertele unor albume aparţinând formaţiilor Yes şi Asia. Apariţia sa n-ar fi fost posibilă fără efortul editorului Bogdan Hrib şi a redactorului Eugen Lenghel, precum şi fără minunata copertă a Alexandrei Bardan.

          Protagonistul romanului nu este un om, ci o fiinţă extraterestră diferită de înţelegerea noastră. O fiinţă pe care sper că vă voi face s-o îndrăgiţi într-atât încât să fiţi dispuşi să mergeţi alături de ea printre stele. Să vedeţi lumi, să cunoaşteţi fiinţe şi civilizaţii stranii, să vă amuzaţi şi să plângeţi, să învăţaţi sau să filozofaţi. Va fi o călătorie în care vă îndemn să lăsaţi imaginaţia liberă, aşa cum făceaţi când ascultaţi basmele copilăriei. Dar vă cer, în schimb, câteva lucruri.

          Vă cer să nu judecaţi o fraro-ea dispusă să facă orice pentru a-i da o şansă copilului său, chiar dacă gestul ei poate părea reprobabil. Vă cer să înţelegeţi un rogan care nu vrea să se opună cursului natural al lucrurilor, oricât de dureroase ar fi consecinţele, dar care se dovedeşte un sprijin de nădejde la nevoie. Vă cer să ascultaţi un vraci care trăieşte pe norul interior şi care ascunde taine cu iz de legendă. Şi vă mai cer să priviţi cum tocmai calităţile şi defectele fac un om ca oricare dintre noi să se integreze perfect în marele tablou al universului.

          Va fi o călătorie plină de culoare, dar nu una uşoară. Însă sper că va face toţi banii.

          

Lucian Dragos Bogdan

Lucian Dragos Bogdan

M-am născut pe 16 iulie 1975 la Alba Iulia. Am urmat cursurile Facultăţii de Ştiinţe Economice din cadrul Universităţii „Babeş-Bolyai” Cluj Napoca. După absolvire am lucrat ca inginer de sistem, analist programator, caricaturist, director de marketing şi vânzări. În prezent sunt educator la un centru de recuperare a copiilor cu dizabilităţi şi administrator la o intreprindere familială care se ocupă cu flori şi obiecte de artizanat. Am debutat literar în 1991 în ziarul „Alba Forum” cu povestirea Triunghiul Bermudelor. De-a lungul anilor am publicat în „Anticipaţia”, „Galileo”, „Helion” „Luceafărul”, „Discobolul”, „Jurnalul de imagine”, antologiile „Argos Doi” și „Dincolo de orizont” precum şi în reviste online cum ar fi „Ficţiuni.ro”, „Gazeta SF”, „Argos”, „Nautilus”, „Sfera Online”, „Imagikon”, „Wordmaster”, „Lumi Virtuale”, etc. Volume apărute: Trilogie (2004), Zeul Kvun (2004), Frontiera (2006), Vraciul de pe norul interior (2014), „Pânza de păianjen” (2014), „Omul-fluture" (2015) şi „Uneori, când visez..." (2015). Este prezent și în „Almanahul Anticipația 2016”

More Posts