Cu Stephen King m-am întâlnit prima oară în „Ochii dragonului”, într-o vreme în care nu numai că nu știam cine este și ce a scris, dar după ce am citit cartea l-am și uitat, asta până când l-am reîntâlnit în „Shining”. Atunci deja auzisem ceva despre el, dar uitasem că el scrisese „Ochii dragonului”. De fapt, informațiile pe care le aveam se refereau la el ca fiind regele horror-ului. Și mă așteptat la horror, dar, în timp, mi-am dat seama că e mult mai mult de atât. Și mi-am dat seama cu adevărat de asta citind seria „Turnul întunecat”.

Lumea abia schițată în „Pistolarul”, prima carte din serie, își strânge personajele în „Alegerea celor trei” și ia amploare în „Ținuturile Pustii”, pentru ca în „Vrăjitorul și globul de cristal”, a patra carte, să ridice un colț din cortina ce acoperă trecutului lui Roland de Gilead, fiul lui Steven, pistolar și lord al ținuturilor străvechi.

Ka-tet-ul își continuă călătoria către Turnul Întunecat. Acțiunea propriu-zisă merge destul de greu pentru că o parte substanțială din cele aproximativ șapte sute cincizeci de pagini este acordată trecutului lui Roland și nu drumului către Turn. Astfel, aflăm mai multe despre organizarea Baroniilor Centrale, dinainte ca lumea să meargă mai departe, despre prietenii lui, Alain și Cuthbert, despre iubirea sa, Susan Delgado, despre păcatul care îl urmărește și despre Marten, amantul mamei lui Roland. Acesta este scopul principal al cărții și reprezintă de departe cea mai frumoasă parte a sa.

Pe celălalt plan asistăm la concursul ghicitorilor cu Monoul Blaine, unde premiul era chiar viața celor cinci, drumul printr-un Kansas ieșit din „Apocalipsa” și confruntarea cu Marele Oz. Nume precum Randal Flagg sau Captain Trips sunt niște bonusuri pentru cei care sunt familiarizați cu universul lui King. Scrierile lui sunt conectate și, până la urmă, totul se reduce la eterna luptă dintre Bine și Rău.

Stephen King creează un univers extrem de complex, zugrăvindu-l într-un stil impecabil, așezând cărămidă peste cărămidă ca un maestru zidar, așa cum nu am mai întâlnit decât la George Martin. Nu grăbește lucrurile, dar nici nu ai impresia că le tărăgănează, pentru că pune foarte mare accent pe construirea și evoluția personajelor, la care este maestru.

Cu toate acestea multe lucruri rămân în ceață. Într-o încercare de a-i întoarce din drum, personajul negativ, vrăjitoarea care generează o parte din tragedia lui Roland le arată lui Eddie, Sussanei și lui Jake păcatul care îl urmărește pe pistolar, încercând să le zdruncine încrederea pe care o au în el. Deși acum cei trei refuză să creadă că Turnul este pentru el mai important decât îi sunt prietenii, cred că în următoarele volume vom asista la slăbirea legăturilor dintre ei.

Înclin să cred că această serie este suma a tot ce a făcut și a învățat în viața lui Stephen King, și nu „Orașul bântuit”, cu atât mai mult cu cât este o operă pe care a început-o la nouăsprezece ani.

 

Silvana Şorop s-a născut la 24 iunie 1995, în Bucureşti. Cunoscătoare a limbilor engleză, germană şi chineză, este pasionată de literatură, fiind participantă activă la cenaclul „Imaginarium”. La Târgul de carte „Gaudeamus” din toamna lui 2009 a prezentat opera literară a scriitoarei Oana Stoica-Mujea, a participat activ la cenaclul „Prospect Art”, a scris mai multe recenzii pe bloguri literare cunoscute: „Shauki’s Books”, „Nemirabooks” şi cel personal (http://silvana95.wordpress.com). De asemenea, a participat la organizarea diferitelor proiecte din cadrul Colegiului Naţional de Informatică „Tudor Vianu”, îndrumându-şi colegii mai puţin performanţi să îşi atingă performanţa.